Dăruiește-mi sufletul și iubirea ta,
Ajută-mi sufletul dintr-o dată sărac,
Să redevină de iubire bogat, cu tine
Să-și recâștige lumina odată pierdută,
Încă mai e o vie redută.
Arătă-mi un drum către bine din nou,
Un drum presărat cu bucăți din dorul meu nou.
Fă-l să se vadă de aici de la mine,
N-aș vrea să mă împiedic de alte suspine.
Așteaptă-mă azi într-o clipă de mâine,
Pe care o vrei petrecută cu mine,
Ca-ntr-o poveste ce n-are sfârșit,
Un etern răsărit dintr-un fost asfințit.
Boabe de rouă cad peste noi,
Răcoarea lor ne înfioară,
E cea mai minunată dintre ploi,
Pe care-o simt acum întâia oara.
E continuarea unei nopți de vis
In răsăritul unei dimineți de vară..
Doar tu și eu și dorul de cu seară
Suntem prezenți așa cum ne-am promis.
Buzele tale sorb însetate
Nectarul iubirii din sufletul meu
Buzele mele culeg parfumate,
Picuri de rouă pe trupul tău
Așează-te în spațiul dintre mine și cer,
Lasă-mă să-ți devin, nu-mi da voie să pier,
Păstrează-mă în gânduri răpite de timp,
Cere-mi iubire, dă-mi dragoste-n schimb.
Rămâi cu mine, nu vreau să pleci,
Am palmele calde, ai mâinile reci,
Focul din mine devine un rug,
Tu, vâlvătaie sclipind în amurg.
Noaptea nu pleacă, ziua nu vine,
Povestea se țese, cu tine , cu mine,
Zorii se crapă în lumina cea nouă,
Luceferi se scaldă în ploaia de rouă.
Așează-mă în spațiul dintre tine și cer,
Oferă-mi iubire, nu știu ce să-ți cer,
Cu tine am totul, dar totuși n-am timp,
Îți dau fericire, vreau viață în schimb
Să-mi faci din vise un buchet,
Din viața mea să faci o glastră,
Din inimă fă-mi un sipet,
S-ascund în el iubirea noastră.
Cu taina ei să mă hrănesc,
Crescând treptat în strălucire,
În parul tău să mă-npletesc,
Și să rămân mereu iubire.
Să țes din el poveste castă,
Cu început făr’ de sfârșit,
Șoptită tandru la fereastră,
Chemare a setei de iubit.
Să-mi fii în suflet înger bun,
În viața mea să fii lumină,
Să-mi fii fior de dor nebun,
Să-mi fii o dragoste sublimă.
Am împletit jumătate de noapte,
Cu jumătate din visele-mi coapte,
Pârguite sub raze de lună,
Răsucite pe frunte cunună.
Am înfipt în ea spice de dor,
Fără să-ți tulbur somnul ușor,
Am colorat-o cu flori de cicoare,
Ca să-ți fac gândul la mine să zboare.
Ți-am rezemat capul în perne de nori,
Ți-am învelit trupul cu pături de zori,
Ți-am luminat fața cu faguri de stele,
Te-am legănat între visele mele.
Ai dormit dus pân'' la ziua cea nouă,
Deșteptat tandru de iubire și rouă,
Am sărutat mâna pe pieptu-ți lăsată,
Te-am petrecut cu privirea până departe,
M-am întors în cealaltă jumate de noapte,
Am umplut-o cu ce-a mai rămas dintre vise,
Necoapte și plânse sub stelele stinse.
Adună-mă din ochii tăi,
Captiv lor pentru vecie,
Închis în ei cu lăcomie,
Adună-mă din palma ta,
Izvor de caldă mângâiere,
Ca în amurg o adiere,
Când poposește asupra mea.
Adună-mă din glasul tău,
Ecou firav răsfrânt în șoapte,
Ce hoinăresc în miez de noapte
Și se ascund în visul meu.
Adună-mă din tot ce ești,
Tu poți reface un întreg,
Frânturi de eu ce nu se șterg,
Din filele unei povești.
Ți-am spus vreodată că mi-e dor,
Că dorul doare și apasă,
Că niciodată nu-i ușor,
Să fug de el când nu mă lasă.
Ți-am spus vreodată că mi-e sete,
Să sorb nectar din glasul tău,
Cuvintele-ți să mă îmbete,
Să mă inunde cât vreau eu?
Ți-am spus vreodată că mi-e somn
În visul tău să mă odihnesc,
Tu să mă legeni să adorm,
Să nu mai simt cât îmi e dor
Ți-am spus vreodată cât aș vrea,
Să vii cu o clipă mai aproape,
Să-ți simt în palme dragostea,
Și să rămâi pentru totdeauna
Să știi
Că n-am să-ți cer să mă iubești,
Căci nici n-aș ști cum să-ți măsor iubirea,
Dar când mă uiți aș vrea să-ți amintești
Că-n ochii mei ți-ai oglindit privirea.
Să știi
Că n-am să-ți cer o clipă-n plus,
Căci nici n-aș ști din care ceas lipsește,
Dar când nu vii din timpul scurs
Absența ta nimic n-o înlocuiește.
Să știi...
Că n-am să-ți cer nici stelele, nici luna,
Căci n-am găsit deasupra mea vreun cer
Pe care să râmână pururea vreuna,
Căci stele și iubiri răsar, lucesc și pier
Doar dragostea noastră este veșnică
Dragostea nu are vârstă
Nu-mi cere să-mi ascund privirea,
Să nu mă uit în ochii tăi,
Vreau să citesc în ei iubirea,
Să mi-o descrie cum știu ei.
Nu-mi cere să îți neg menirea,
Și importanța ta ca Om,
Ar însemna să neg înmugurirea
Și frumusețea florilor din pom.
Nu-mi cere să pretind că ești
O formă-n vis, fără contur,
Căci tu ești vie, și tu trăiești,
Și tot ce simt din vis nu fur.
Nu-mi cere să ating zenitul
Ca să-ți dorești să mă-ntâlnești,
E prea departe infinitul,
Aș vrea aici să mă iubești.
Când m-ai privit, așa, într-o doară,
Parcă am simțit că-i primăvară.
Că timpu-n loc iar se oprește,
Și inima-mi spune, iubește !
Când mi-ai zâmbit, așa, ușor,
Deși mergeam simțeam că zbor.
Din ochii tăi curgea lumină,
De când o așteptam să vină.
Când m-ai atins întâia oară,
M-am înroșit ca o fecioară,
A fost un gest întâmplător,
Dar eu deja tânjeam de dor.
Când ți-am simțit primul sărut,
Parcă și sufletu-mi l-a vrut,
Iar prima oră de iubire,
Mi-a fost un salt spre nemurire
Și într-o zi ne-am întâlnit,
La poarta unui răsărit,
Al tău de soare, al meu de viață,
Vroiai lumină, eu speranță.
Și te-am primit și m-ai iubit,
Și-n ochii tăi m-am rătăcit.
Căci mă priveau întortocheat,
Cu-o patimă de nesecat.
Și m-ai primit și te-am iubit,
Și-n ochii mei ne-am regăsit,
Căci te priveau ca pe-o cărare,
Către un vis ascuns în zare.
Și într-o zi ne-am întâlnit,
La scara unui asfințit,
Al tău de lună, al meu de soare,
Și am urmat a lui chemare.
Și-am scris cu tine o poveste,
Noi, doi eroi cu vieți terestre,
Ce se visau zburând spre cer,
Și renășteau, zâmbind stingher.
Mi-e dor de vremea când veneai,
Purtând în ochi un strop de rai,
Nerăbdătoare să mi-l aduci,
Venirea ta, ce clipe dulci.
Mi-e dor de vremea când spuneai,
Că dragostea e tot ce ai,
Că fără ea nu poți trăi,
Că viața-nseamnă a iubi.
Mi-e dor de vremea când ardeai,
Și pentru dragoste veneai,
Purtând cu tine un dor nebun,
Lăsându-mă să mi-l adun.
Ne bucuram de paradis ,
Dă-mi înapoi tot acel vis
Suflet întors pe dos
Mi-e sufletul întors pe dos
Și ce-a fost sus acum e jos,
Totul e fad, e gol și trist,
Și deși sunt, nici nu exist.
Și port în mine un gust amar
Unde mă duc, nu am habar,
În jurul meu printre ruine
Tot mai zăresc frânturi din tine.
Îngenunchez să le culeg,
Și între ele să le leg,
Să fac din ele un vis nou,
Pe care l-aș trăi din nou.
Un vis de zi în plină noapte
Deși aici, tu-mi ești departe,
Ca un erou dintr-o poveste,
Ce s-a sfârșit și nu mai este.
Iertare
Țin ochii închiși și pleoapele strânse,
Mă doare lumina, mă sperie ziua,
Mi-e frică de noapte dar știu că-i a mea,
Căci beznă-i de-o vreme în sufletul meu.
Întind mâna dreaptă cu palma deschisă,
Cerșind resemnat o clipă în plus,
Nu-i nimeni în preajmă să simtă ce vreau
Și timpul aleargă rapid ca un fulger.
Țin ochii deschiși și pleoapele închise
Să văd înainte-mi, să pipăi durerea
Ce sfârtecă crunt în sufletul meu,
Lăsând urme adânci ca fieru-nroșit
Pe un trup vlăguit de spaimă cuprins.
Aud primii pași pe drumul iertării,
Pe care am pășit neîncetat de atunci,
Dar știu că durează să ajungă la mine.
Aștept cu răbdare, mi-e teamă să strig,
Mai trece o secundă, sau poate un veac,
Iertarea-i aproape, o simt în cuvinte
Ce îmi lasă în palmă al vieții nectar.
Sufletul meu va mai scrie o vreme
Am visat că scriam poezie
Pe un colț de batistă umedă,
De la lacrimile curse în neștire,
Din ochii mei veșnic triști,
Neatenți la privirea ascunsă în ei.
Cineva m-a strigat din capăt de vers,
M-am luptat să ajung la marginea lui,
Neținând cont de rimă, ritm și măsură,
Doar ca să-i spun că nu sunt bine
Ca o metaforă închisă între strofe.
Că sufletul meu va mai scrie o vreme,
Despre iubire, viață și dor,
Zugrăvind în cuvinte tablouri suave,
Ascunse în trăiri, fioruri și șoapte,
Răscolind printre umbre și vechi amintiri.
Dor nebun de tine
De îl răsfiri coboară în mine,
Căci dorul e mirosul tău,
Și-al serilor de stele pline.
Cu dorul tău adorm în nări,
Și îl respir, sublim parfum,
Plutind în cele patru zări,
Oprindu-se un pic din drum.
Miroase a tine în viața mea,
Nu pot descrie în cuvinte
Mirosul tău, și nici n-aș vrea,
E doar al meu și-l țin în minte.
Cu tine în gând trăiesc de-o vreme,
În lipsa ta eu doar respir,
Absența ta durere așterne,
Culeasă-n lacrimi fir cu fir.
Miroase a dor în preajma mea,
Dar de mă-ntrebi nu știu sa-ți spun
Ce-mi va aduce liniștea,
Atâta vreau, împreună pentru totdeauna
Sunt frunze...
Sunt frunze ucise pe jos,
Mi-e frică să calc pe alocuri,
Mă înțeapă galbenul lor inert,
La fiecare pas așezat peste ele.
Au murit la vreme de seară,
Să nu fie văzute de cele de sus
Rămase pe crengi tot mai goale,
Să fie crezute nuntite de vânt.
Mirese gingașe purtate pe brațe,
De ici până colo de toamna rebelă,
Pețite haotic de zile cu brumă,
Desprinse de viață, plutind spre pământ.
Sunt frunze așternute, plăpânde făpturi,
Pe aleile goale în parcul pustiu,
Pășesc printre ele și aud cum îmi spun,
Că moartea-i o formă de somn îngeresc.
Sunt frunze adormite în sufletul meu,
Și somnul lor roșu, aproape de copt,
Aduce odihnă și liniște plină,
De dorul de viață din frunze de toamnă.
Te-am căutat
Te-am căutat în toate poveștile neterminate,
Dar începute mereu cu a fost odată,
Din toate cărțile rămase deschise
La acele pagini inexistente în cuprins.
În toate cântecele necompuse vreodată
Din lipsă de note potrivite pe portativ,
Chiar și în cele ale greierilor surzi
Deveniți călăuze pentru licuricii orbi.
În toate poeziile despre lună și stele,
Ale acelor poeți inspirați de iubire,
De plecări neștiute spre visuri târzii,
Ce nu se vor mai putea întoarce cândva.
Te-am găsit însă, în paradoxul din noi,
Muritori dornici de o iubire
Care să o egaleze pe cea dintâi,
Te-aș fi găsit și dacă nu te-aș fi căutat,
Pentru că-mi era imposibil să nu te întâlnesc.
Te-aș fi căutat chiar dacă nu te-aș fi găsit,
Pentru că mi-e imposibil fără iubire.
Sfârșit de lună
Din jarul stins al nopții reci,
Am adunat cu mâna tremurândă,
Bucăți de lună risipite în veci,
Ce s-au pierdut secundă cu secundă.
Sunt cioburi mari de lună spartă,
Și prăbușită brusc peste pământ,
Sunt cioburi mici, frânturi de soartă,
Ce s-au cernut prin sita gând.
Eu n-am simțit sfârșitul ei,
Și n-am știut să o păstrez,
S-a stins ca dragostea unei femei,
Rămasă goală, fără miez.
Și într-o seară n-a mai fost,
Și am privit degeaba cerul,
Căci fără ea el n-avea rost,
Și-n locul ei zăream eterul.
Pășind încet prin întunericul intens,
Sub pasul meu aproape bâjbâit,
Am întâlnit un ciob imens,
Ce îmi cerea să îl ridic.
L-am pus oglindă la intrarea în viață,
Căci reflecta discret în unda lui,
Tot ce-mi stătea întipărit pe față,
Icoană blândă a sufletului.
Aveam un strop de lună spartă,
Dar altele pe jos mă așteptau,
Mi-aș fi dorit s-o am pe toată,
Căci fără lună suflete mureau.
Te uită cum ninge decembre...
Spre geamuri, iubito, priveşte -
Mai pun lemne în sobă
Şi focul s-aud cum trosneşte.
Şi mân fotoliul spre sobă,
La horn să ascultăm vijelia,
Sau zilele mele - totuna -
Aş vrea să le-nvăţ simfonia.
Aduc şi ceaiul,
Şi vino şi tu mai aproape, -
Citeşte-mi ceva din suflet
Şi ningă... zăpada ne-ngroape.
Ce cald e aicea la tine în suflet
Şi toate din casă mi-s sfinte, -
Te uită cum ninge decembre...
Nu râde... citeşte nainte.
E ziuă şi ce întuneric...
Te uită, zăpada-i cât gardul,
Te uită cum ninge decembre...
În bratele tale sunt protejat
În ochii tăi se scaldă soarele
Ca o fecioară într-un lac trupesc,
Privind ochii tăi , mi-aș dori să fie eu una
Din razele-i ce-n ochi-ți mari lucesc.
Aș zăbovi o clipă cât o viață
Pe buzele-ți deschise către șoaptă,
Și ți-aș lăsa iubirea mea pe față,
Și gustul meu aprins de lună coaptă.
Lumina mea ți-ar netezi obrazul,
Asprit de vreme și-ncercat de riduri,
Ți-aș alunga din suflet tot necazul,
Ce-ți întristează chipul măcinat de gânduri.
M-aș ghemui rotund în brațele-ți deschise,
Ca într-un cuib de vise umplut cu primii pui,
Și-aș număra secunde sub pleoapele-ți închise,
Chemându-te alături în zborul lor haihui.
M-aș strecura încet cu mesul meu de ciută,
Ca să-mi adăp iubirea în ochii tăi frumoși,
Scăldându-mă ca luna într-o lucire mută,
Să nu îți tulbur somnul sub pașii-mi zgomotoși.
Ultimul apus
Lasa-te sedusa
Mi-e ultimul apus,
Cu ultima-mi suflare
Incerc să îți soptesc,
Te iubesc
Sublimul
Ce-n văluie acum,
Va ține dincolo de eternitate
Când ultimii fiori
Vor fi stropiți cu rouă,
Să simți o sete nouă,
De viață și iubire
De-un strop de fericire.
Lasă-te sedusa
Dincolo de eternitate
Avem înc-un apus,
Și înc-o noapte-n doi
De-ajuns pentru amândoi.
Mă bucur c-ai venit
La ceas de asfințit.
Mai este până mâine,
Acum când sunt cu tine,
Mă simt o floare aleasă,
În glastra ta culeasă,
Adusă-n în fapt de seară
Să-ți fiu iubire rară.
Lasă-te sedusa
Soarele a apus,
Luna o să răsară,
Ca în orice seara,
Însoțind pe cer
Stelele ce pier,
Minunate astre
Ca florile-n glastre.
Viața lor prea scurtă,
O poveste mută.
Stelele sunt flori,
Înflorite în nori.
Galbenul aprins
Mâine va fi stins,
Noaptea asta însă,
Parcă sunt pătruns
De lumina lor
Petalele-mi dor
Și dorul doare
Ochii tăi vorbesc cu ai mei
Te port cu mine în cuvinte,
Ce se-ordonează în idei
Gravate-n suflet să țin minte
Cum ochii tăi vorbesc cu ai mei.
Și-mi născocesc câte-o poveste
Rostită-ncet, sclipind pe buze,
Într-un sărut ce-mi dă de veste
Că în dorință nu sunt scuze.
Mă las sedus-n firul ei,
Și-o las să-mi curgă-ncet prin trup,
De vei pleca să nu mi-o iei,
Căci n-aș mai ști să trăiesc
Și n-aș putea să mai ascund,
Niciun cuvânt rămas nespus,
Ținând în palme propriu-ți gând,
Nimic nu mi-ar mai fi de ajuns
În fiecare zi îmi lipsești,
Poate mai mult ca niciodată,
Mi-ar fi plăcut să știu că ești,
Prin preajma mea ca altă dată.
În fiecare zi strig de dor,
Ca dorul să te-ajungă-n
Căci gândul meu e călător,
Atâta doar să-i lași deschis.
Te rog să-mi răspunzi,
Am obosit de când te strig,
De gândul meu să nu te ascunzi,
E atât de singur și-i e frig.
Așa-i ?
Așa-i că îți lipsesc
Ca unui soare luna ?
Că-n dorul tău lumesc
Încape numai unul?
Așa-i că îți sunt drag
Ca unui suflet viața ?
Că gustul meu de fragă
Apune dimineața ?
Așa-i că îți e dor
De înc-o clipă-n plus,
Că nu-i deloc ușor,
Că nu îți sunt de ajuns ?
Așa-i că mă dorești
Ca pe o lună nouă ?
Că fără mine ești
O floare fără rouă ?
O noapte peste o mie
Împletită cu iubire
Luna stă să se deșire,
Croșetând un vis cu tine
Am uitat parcă de mine.
Firul ei pare să-și lase
Mângâiere de mătase,
Unduiri subțiri și fine,
Zămislesc doru-mi de tine.
Alte fire proaspăt toarse,
Rând pe rând din lună scoase,
Coborâte pe pâmânt
Se-mpletesc la mine-n gând.
Noaptea trece-mpuținată
Luna scade deșirată,
Visul crește înspre zori,
Roua cade peste flori.
Învelit-n vis de noapte,
Cu parfum de mere coapte,
Ce se scutură din rai,
Eu aștept un semn să dai.
Că-mi deschizi la tine-n vis,
Sufletul mi-l lași deschis,
Împreună pentru totdeauna și dincolo de eternitate
Dragostea nu are vârstă
E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.
Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.
Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.
Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.
Iertare din nou vreau să-ţi cer
Într-un stil cu mult mai subţire,
Cu ochii şi mîna spre cer
Şi cu intonări de psaltire.
O, tu, frumoaso, de care-mi atîrnă
Viaţa-şi care-mi alungi
Din cale pe palida cîrnă,
Numai c-o rază din genele-ţi lungi,
Iartă-mă că plouă şi-i ceaţă,
Că oamenii-s răi, că pînea nu-i bună,
Că nu se găseşte nimica în piaţă,
Că, noaptea, nu-i lună.
Iartă-mă, scumpo, că te ador şi
Acum şi pururi, cu suflet curat,
Iartă-mă că aproape în fiece zi
Aş vrea să-ţi placă orice cuvînt
Ce ţi-l rostesc şi e de prisos
Iartă-mă de toate. Zîmbeşte şi spune
Ca să se facă brusc primăvară.
Şi ca să vezi o minune:
Cum mă sui pe-un curcubeu ca pe-o scară
Iartă-mă, te rog, tu, Cea-care-zâmbeşti.
Ştiu că-mi atârnă iertarea
În corniţele zâmbetului tău.
Tu, Dulce-împlinită, iartă-mă.
În ondularea mijlocului tău subţire,
În graţia cu care te mişti,
O, mlădios punct de-ntrebare.
Iartă-mă pentru suferinţele mele,
Iartă-mă că-mi eşti prea dragă,
Că mor când te duci
Şi-nviu când apari.
Iartă-mă, Domniţă-a-inimii-mele!
Cuprinde-mă de după grumaz,
Apleacă-ţi spre mine
Faţa de soare, gene de ceaţă.
Gura ta, gura ta să-mi dea iertare
Pentru toate cele ştiute şi neştiute,
Pentru nebuniile abia trecute
Şi pentru cele imediat viitoare.
S-a dus albastrul cer senin
Şi primăvara s-a sfârşit -
Te-am aşteptat în lung suspin,
Tu, n-ai venit!
Şi vara, şi nopţile ei,
S-a dus, şi câmpu-i veştejit -
Te-am aşteptat pe lângă tei,
Tu, n-ai venit!
Târziu, şi toamna a plecat,
Frunzişul tot e răvăşit -
Plângând, pe drumuri, te-am chemat,
Tu, n-ai venit!
Iarna cu al ei trist pustiu,
Sunt tot mai trist al nimănui
Stau pe bancuta noastră infrigurat
Și te aștept, pentru totdeauna
O cafea neagră... şi-o ploaie de gheaţă,
Când spiritul mai arde culori
O privire pe-o carte,
Şi pasul mă-ndrumă în dimineaţă.
Cum frigul, tremurând ca o veste,
Tot plânge de-al meu şi de-al tău...
Tot mai mult am rămas cu ce este,
Şi plouă cu-o părere de rău.
Am uitat dacă merg...
Am ajuns la timp, ocup şi un loc.
Dar gândul apasă cu greul său bloc...
E numai vedere... nu mai pot să vorbesc
Razele lunii,
Molcom căzând,
Apele mării adânci nu turbură.
Sufletul meu
A şoptit:
Te iubesc.
Dar şoaptele sufletului,
Molcom căzând,
Apele adâncii tăceri nu turbură.
Atunci
Prin întomnare,
Ai plecat,
Lăsându-mi sufletul gol,
Ca toamna,
Atotveştejitoare.
Când te-ai desprins de mine,
Am rămas
Ca un copac,
Din care cea din urmă frunză
Au luat-o
Vântul,
Toamna,
Vremea…
Mi-am dojenit sufletul
Că nu m-a lăsat să-ţi vorbesc
Ai revenit,
Al acelei îndepărtate nopţi
Buzele mele au spus:
Te iubesc. De-atunci,
N-ai mai plecat.
Mi-am dojenit sufletul,
Că nu m-a lăsat să tac.
Şi-am plâns, -
Îmi arde inima de dor
Şi plîng cumplitu-mi chin,
Ah ! n-am aripi, aş vrea să zbor
La dulcele tău sîn!
Căci simt că mor în ăst pustiu
Urît şi-ngrozitor,
Unde nimic n-aud, nu ştiu
De tine, scump odor.
De multe ori noaptea-n tăcere,
Pătruns de chinuri grele,
Mă uit în sus, cer mîngîiere
La lună şi la stele;
Dar ele tac şi zbor uşor
Pe cîmpul azuriu;
Iar eu suspin şi plîng de dor
În tristul meu pustiu
Pentru ochii tăi răpit-ai
Foc din stele și din soare,
Pentru buza ta furat-ai
De la roz’ a ei coloare.
Gingășia, frăgezimea
Ce se joacă pe-al tău sân,
E plăcută, dar furată,
Ai furat-o de pe crin.
Râsul, nevinovăția
De la îngeri le-ai furat.
Ai răpit tot ce-a fost farmec
Din seninul nepătat.
Glasul tău de privighetoare,
Glasul mierlei mult plăcut
L-ai răpi și cânți cu dânsul,
Ș-a rămas codrul tăcut.
Înțeleg. Astea-s podoabe;
Dar din inimioara mea
Ce podoabă-ți poți tu face,
De-ai răpit-o și pe ea?
Noi nu ne-am spus-o dar, vezi bine
Că ne iubim; şi ochii tăi
De mult aşteaptă de la mine
Să spun cuvântul greu dintâi.
Când ne-ntâlnim, e-o fericire,
Ce-am fost dorit-o amândoi;
Nu-i limba-n stare să înşire
Din ochi câte ne spunem noi!
Se sorb, adânci şi însetate,
A noastre lacome priviri,
Acelaşi gând şi dor ne-abate,
Aceleaşi tainice porniri.
Ş-atâta ţi-i de înţeleasă
Cerşirea ochilor mei trişti,
Că te roşeşti, ca o mireasă,
Clipeşti, si buzele-ţi mişti
Şi dulce-mi caţi o dezmierdare,
Pe-ascuns un zâmbet îmi trimeţi:
Misterul veşnicei vieţi.
O, ne-nţelegem de minune,
Cu cât ne întâlnim mai des,
Şi, totuşi ne sfiim a spune
Ce fiecare-am înţeles.
De rămânem singuri vrodată,
Stăm muţi, cu ochii în pământ.
Tu parc-aştepţi înfiorată,
Eu în deşert mintea-mi frământ
De ce nu vrei ?Mai lesne-ţi vine
Să-mi faci tu cale la-nceput:
Apropie-te blând de mine
Şi-ntinde-mi mâna s-o sărut.
Din vraja dulcilor ispite
Nemaicătând să te abaţi,
Ne-om pomeni, pe negândite,
Ca de când lumea-mbrăţişaţi.
La ce vrei să se risipească
Atâtea visuri în zadar?
La ce comoara ta firească
Acum ţi-i inima fierbinte,
Frumoasă eşti, iubită eşti
Ce mai aştepti, aşa cuminte,
Şi-n taină singură tânjeşti?
Nu simţi cum prinde să te-mbete
Tăria-nfrăntelor dorinţi ?
Nu vezi cum arzi de sfânta sete
A sărutărilor fierbinţi?
Îndemnul tinereţii tale
Ascultă-l - cât e de-nţelept!
Cu-atâta dor îţi cat în cale!
E-atâta timp de când te-aştept!
Ce fericiţi am fi-mpreună !
Ne-am alinta, ca doi copii.
Acu ni-i vremea, numai bună,
De dezmierdări, de nebunii!
O, vino, să faci ce vrei din mine,
Stăpâna vieţii mele fii,
Rentoarce-mi vremile senine,
Ce dor trebui să te cuprindă
De dragostile din poveşti
Când te priveşti toată-n oglindă
Şi vezi cât de frumoasă eşti
Când singură parcă te sperii
De patima ochilor tăi,
Ce ard de farmecul durerii,
În spasmul visului dintâi.
Căci eşti în vârsta când fioruri
Te-apuc-aşa, ca din senin,
Când te frământă mii de doruri,
Şi nici nu ştii de unde-ţi vin
Iată că prinzi să cazi pe gânduri,
Ţi se lungesc ochii a drum
Câte-ţi plăceau în alte rânduri
Încep să-ţi facă rău acum.
Te simţi străină-ntre ai tăi,
Şi stai, tânjind, într-un ungher,
Biet suflet binecuvântat
Atât de trist şi de stingher!
Ţi-e greu de lume şi de tine;
O jale-adâncă te pătrunde.
Parc-ai iubi, şi n-ai pe cine,
Parc-ai pleca, şi nu ştii unde.
Iar noaptea, când te culci în pat,
Ca-n friguri, te cuprind călduri.
Şi piept şi tâmple ţi se bat
De-a gândurilor dulci
Cu faţa-n sus, în întuneric,
Încremeneşti ceasuri întregi,
Robită de-un amor himeric,
De-un farmec ce nu-l înţelegi!
Parcă răsar, de mai-nainte,
În inima-ţi nevinovată,
Iubiri de-acelea dulci şi sfinte
Ce numa-n cărţi se mai arată...
Deodată-ţi luminează-n gând,
Aşa de viu, că te-nfiori,
Un tânăr trist, frumos şi blând,
Cu ochii mari şi visători...
Să fie-o umbră din poveşti?...
Căci nicăieri nu l-ai văzut;
Cu toate astea, îl iubeşti,
Şi chipul lui ţi-e cunoscut!
Te uiţi în ochii lui fierbinţi,
Şi pare că-nţelegi ce vor,
Ce taine şi ce suferinţi
Se zbuciumă-n adâncul lor.
Ş-o milă te cuprinde-atunci
De tinereţea ta şi-a lui;
Ai vrea la pieptu-i să te-arunci,
Să-i plângi, iubirea-ţi să i-o spui;
Şi-nvinsă de dorinţi secrete,
De oarba inimii furtună,
Te-ntorci cu faţa la părete
Şi-ncepi să plângi
Ce dulce e acest prinos
Al unui suflet fermecat
De-un vis atât de dureros
Şi-atât de fără de păcat!
Ca mâni ţi-o răsări în cale
Frumosul tânăr visător,
Podoaba gândurilor tale
Şi-a nempăcatului tău dor,
Ş-aveţi să tresăriţi deodată,
Cuprinşi de-acelaşi farmec sfânt
A noastre mâni se vor atinge,
Tremurătoare şi fierbinţi,
Şi pe-amândoi ne vor încinge
Aceleaşi tainice dorinţi.
dornic, am să ta "sorb"
Cu ochi adânci şi pătimaşi,
Vei sta aşa, înmărmurită,
Obrazul tău lipit de-al meu
De ce nu poţi împiedica
Al vremii pas neobosit,
Ca fericirea noastră
Să nu mai poat-avea sfârşit!
Dragostea nu are vârstă
Din aproape-n departe,
Tu, dintru-nceput măsură
Fără tine nu se poate
Întâmpla nimic sub stele,
Tu lumina vieţii mele,
Tu ești sufletul și inima mea
Ţii în palmele-ţi fragile
Nopţi şi visuri, munci şi zile,
Vindecarea şi speranța
Tu, limanul meu şi zarea,
Neclintirea mea şi zborul,
Tu, soarele meu
Tu, întregul meu,
De toate-avem prin sufletele noastre:
Mai noi, mai vechi, mai dulci, mai amărui,
Mai cenuşii, mai albe, mai albastre,
Dar nici un fel de împăcare nu-i.
Şi alergăm bezmetici spre lumină,
În căutarea unei mici iubiri,
De parcă alta n-ar mai fi să vină,
La cât de mari sunt fostele-nvrăjbiri.
Izbindu-ne cu frunţile de stele,
Rănindu-ne cu tălpile de spini,
Furăm nisip, să mai clădim castele,
Furăm poveşti, să mai clădim grădini.
Aşa ne trece vremea, dintr-o dată,
Trezindu-ne bătrâni şi foarte reci,
Să-mbrăţişăm priveliştea ciudată,
Fără iubire, zilele-s de iască
Iar nopţile-s de pâslă, până-n zori
Şi nici nu ştiu cum pot trăiesc
Fără iubire, iarba se usucă,
Şi frunzele se risipesc în vânt,
Făgăduite dorului de ducă
Prin chiar rostirea primului cuvânt.
Fără iubire sufletul se trece
Şi trupul se zbârceşte, ca un măr
Uitat pesemne, într-o hrubă rece,
Din prea puţinul verii adevăr.
Fără iubire flacăra îngheaţă
Şi-n aşteptarea unui alt prilej,
Tot ce păruse doritor de viaţă,
Se-nchină uscăciunii ca un vrej.
Fără iubire, nu mai are stare,
Înfrigurata vrajă din sărut
Şi ne-amăgim din ce în ce mai tare,
Cu amintirea celui dispărut.
Fără iubire nimeni nu mai ţine
Măsura vremii cu întâmplări cu tot,
Minunile răsar tot mai puţine
În tot ce e frumos pe lume te văd pe tine,
În mii de stele fără nume te văd pe tine
Într-un vers de dor, într-un vis de-april
Într-un glas de-argint, șoaptă de copil
Te-aud, te văd și-mi pare că-i firesc
Iar și iar să te-ntâlnesc...
În tot ce e frumos pe lume te văd pe tine,
Tu fericirii îi dai nume când ești cu mine.
În oricare gând ce-a-nflorit și rod va da
Și în tot ce-i nou în preajma mea
În chihlimbarul zilei care vine
Și în safirul serilor senine
Iubita mea, te văd pe tine
Dau viața mea să mă pierd în ochii tăi
Buzele tale, sufletul tău
Miracolul din viața mea
Ochii mei și-a mea dorință
Drumul ți-l vor lumina,
Ziua trece-n neființă
Vreau să vii în viața mea.
Pentru a-mi alunga durerea
Împlinindu-mi dragostea,
Vreau să vii în viața mea.
Și dorul tău
Să-l port doar eu,
Iar altcuiva
Să nu-l poți da .
Și să dorești
Să mă găsești
Oriunde-aș fi,
Cât voi trăi.
Vremea se repetă-n toate,
Cerul chiar repetă-o stea
Eu repet strigătu-n noapte:
Vreau să vii în viața mea.
Să rămâi o veșnicie
Și încă-o viață de-am avea,
Singur, greu să nu-mi fie,
Vreau să vii în viața mea !
Stii cat doresc sa uiti trecutul?
Sa te-ntalnesc ca si cum ar fi prima data.
Imi imaginez ca-ntr-o zi vei veni aici,
Doar pentru mine.
Ce departe
Esti de mine,
Nici nu vreau
Sa ma gandesc,
Poate vantul iti va spune
Tot ce simt,
Tot ce-mi doresc.
Ma pierd in noaptea lunga
Pe strazile pustii,
Ce dor imi e de tine!
Ce mult as vrea sa stii!
Iarta-ma!
Cheama-ma!
Daca ti-e greu,
Printre lacrimi
Si tacere,
Chipul tau
Parca-l zaresc,
Doamne, cat esti de aprope!
Te ating si ma trezesc:
Ma pierd in noaptea lunga
Pe strazile pustii,
Ce dor imi e de tine!
Ce mult as vrea
Sub cerul rece de Noiembrie
Te aștept
În timp ce paginile vieții mele sunt răsfoite
Sunt așa de disperat să mă pierd în ochii tai prin poveștile spuse de sufletul tău
Hai să ne întâlnim
Ține-mă acum
Trebuie să te simt
Arată-mi cum
Să-l fac nou iar
Nu e nimeni spre care pot alerga
Și nu pot să fac nimic
Nu sunt nicăieri dacă sunt aici
Fără tine
Chiar și atunci când lumina începe să scadă din intensitate
Te aștept
Sunt așa de disperat să aud vocea ta
Acceptă să fim împreună pentru totdeauna
Tu ești sufletul și inima mea
Aerul pe care îl respir
Soarele din viața mea
Tu ești viața mea
Un vis fără de sfârșit, un vis despre tine
Sper primesc o șansă de la tine.
Aștept noaptea,
Mă abat
Pe valurile viselor mele
Într-o altă zi
Sunt pe un deal
Și în spatele norilor
Vântul încă suflă
iar prinde îndoielile mele.
Un vis fără de sfârșit, un vis despre tine
Te implor, stau în genunchi și sărut tălpile tale, fac absolut orice tu deții controlul să îmi dăruiește o șansă
Visez in noapte
O scenă ilustrată
Petale de trandafiri, șampanie, lumânări parfumate
Te iubesc din tot sufletul din toată inima Miracolul din viața mea
Vino acum
La brat cu iubirea-ntr-un dans
Pe nori sa pasesti
In rochie alba
Ca-n mii de povesti
Da-mi mana ta
Ne cheama iubirea-ntr-un dans
Pe al vietii drum
Cu pasi tematori
Si sperante de-acum
O viata si-nc-o zi
Atat te voi iubi
Cerul a vrut asa
Mireasa mea
Trec anii pas cu pas
Viata e doar un dans
Iar eu cat voi trai
Te voi iubi
Simt dragostea
In inima mea si a ta
E-un cantec divin
Cand sunt langa tine
De mana te tin
Mireasa mea
Voi fi langa tine si-atunci
Cand timpul s-a scurs
Cand multe anotimpuri
In urm-au apus
Cand ne certam, iubim cearta dintre noi! Cearta dintre îndrăgostiţi are o substanţă mult mai dulce decât cearta dintre cei care se simt păcăliţi în afaceri!
Degetele tale sunt făcute pentru a atinge pielea mea pentru o eternitate. Căci iubirea cunoaşte început, dar nu cunoaşte sfârşit!
Ochii mei sunt concepuţi pentru a admira prezenţa ta pentru o veşnicie. Numai aşa tu poti simţi că trăieşti cu adevărat.
Pe tine, vreau să te strâng în brațe până îmi consum toată viață și apoi sa renasc în bratele tale. Să îți amintesc cum ne-am cunoscut, să râdem de primele cuvinte când încercai sa fugi
Vreau să știi că ești mai frumoasă decât te vezi tu, Am văzut omul frumos dinăuntru pentru că m-ai lăsat să te privesc așa cum ești.
Astăzi, îți spun că mi-e dor de tine chiar dacă aș putea aștepta până mâine. Azi, îți voi mulțumi pentru ceea ce suntem. Azi, voi face tot ce aș fi putut să fac mâine, atât cât îmi permite timpul și dincolo de eternitate
Ochișorii tăi spun poveștile din sufletul tău,
Povesti triste
Ochiisori tăi arată bunătatea din sufletul tău
Regina mea, dragostea nu are vârstă
Te iubesc din tot sufletul, din toată inima
Vreau să știi cât însemni pentru mine.
Ești universul meu, soarele meu, totul
Stropi de ploaie cad de pretutindeni
Întind mâna după tine, dar nu eşti acolo
Aşa că am rămas aşteptând în întuneric
Cu poza ta în mâinile mele
Povestea unei inimi frânte
Stai cu mine
Nu mă lăsa
Fiindcă nu pot exista fără tine
Doar stai cu mine
am construit viaţa în jurul tău
Şi nu vreau să stiu cum este fără tine
Aşa că stai cu mine
Doar stai cu mine
Încerc şi sper la ziua
Când atingerea mea va fi îndeajuns
Ca să aline suferinţa
Fiindcă am căutat atât de mult
am răscolit inima
De atâtea şi atâtea ori
Fără tu şi eu
Este ca şi cum nu ar mai exista stele să lumineze cerul noaptea
Stând în patul meu aud ceasul ticăind
Și mă gândesc la tine,
Prins în situații fără de ieșire,
Nu e nimic nou,
Amintiri-nopți plăcute-
Valize de amintiri,
Iar și ...
Câteodată te gândești la mine-
Te strig, nu ma auzi
Rămân în urmă,
Timpul trece repede.
Dacă ești pierduta te poți uita și mă vei găsi
Iar și iar,
Dacă vei cădea, te voi prinde-voi aștepta
Iar și iar.
După ce imaginea mea dispare și întunericul se transformă în gri,
Uitându-te pe fereastră te întrebi dacă sunt bine
Nu nu sunt bine
Tu ești sufletul și inima mea
De-as fi omul ce aduce
Ploaia pasnicei iubiri
In orasul din rascruce
De pe harti cu amintiri
M-as opri numai la tine
Si sa sterg cu ploi as vrea
Urma lacrimei straine
Citeste numai la final
Ploaia in rochie de lacrimi
Luminand intaia oara
Semnul ploilor de vara
Prinse-ntr-un inel
Citeste numai la final
In oglinda unui val
Sub un cer de floare albastra
Ne privim dintr-o poveste
Din ce a fost si nu mai este
E tot la fel.
Prin gradini medievale
Ce raman doar in scrisori
De-ai visat in seri banale
Ca te plimbi adeseori
Nu intreba de cata vreme
Impartim mereu in 2
Prea tarziu sau prea devreme
Un buchet intreg de ploi.
Gura mea cu a ta pereche
Sufletele un intreg
Au batut moneda veche
Din argintul de pe flori
Si in pumni cu bani de roua
Sa salvam iubito
Cu tine
Am stiut chiar din prima zi
Ca esti ceea ce-mi lipsea
Am stiut ca noi ne potrivim.
Cand visez ceva anume
Stii deja ce-mi doresc.
Si cand tac o vreme
Stii tot ce gandesc.
Stiu acum ca nu poate fi
Nimeni altul cum esti tu
Te-am gasit esti jumatatea mea.
Ce noroc ca intamplarea
M-a adus intr-o zi
Chiar in locul unde
Nu gandeam sa fii.
Tu poti schimba tacerea in cuvinte
Tu poti sa alungi cu un gest tristetea mea.
Cu tine simt ca pot schimba chiar lumea,
Cu tine simt ca e altceva.
Cand lipsesti fie chiar si un ceas
Jumatate inima, jumatate simt ca ai luat-o tu.
Parca nu-mi gasesc nici locul
Orele trec mai greu,
Te astept si parca eu nu mai sunt eu
Atât de multe tristeţi
Încerci tu să ascunzi
Într-o lume de iluzi
Tânjeşti după dragost
Miracolul iubiri
Îţi va alunga durerea
Când miracolul iubiri
Apare în calea ta din nou
Tandru e acel
Care-ţi şterge lacrimile
Dacă-ţi deschizi inima
O poţi lua de la capăt
Al tău pentru totdeaun
Regina mea miracolul din viața me
Te iubesc suflet binecuvântat
Cele ce însemni, însemni tu pentru mine
Sunt atât de multe, încât
N-aș putea să le număr, n-aș reuși,
Pentru că tu ești imensitatea.
Ești cântecul care va răsuna
În vântul ce-l va aduce vara,
Minunăția și misterul care
Mă face să te văd în toate câte sunt.
Aș picta sus, pe marele cer albastru,
Tot ceea ce ești tu.
Aș desena despre tine un semn etern care
Să arate ce însemni pentru mine.
Ești cântecul care va răsuna
În vântul ce-l va aduce vara,
Minunăția și misterul care
Mă face să te văd în toate câte sunt.
În noapte, uneori mă tem că ești
Fructul fanteziei.
Minunăția și misterul care
Mă face să te văd în toate câte sunt.
Dar apoi deodată mă trezesc și ești,
Ești acolo, chiar lângă mine,
Eu te văd lângă mine.
Împreună pentru totdeauna
Am stiut chiar din primele secunde
Ca esti ceea ce-mi lipsea
Am stiut ca noi ne potrivim.
Cand visez ceva anume
Stii deja ce-mi doresc.
Si cand tac o vreme
Stii tot ce gandesc.
Stiu acum ca nu poate fi
Nimeni altul cum esti tu
Te-am gasit esti jumatatea mea.
Ce noroc ca intamplarea
M-a adus intr-o zi
Chiar in locul unde
Nu gandeam sa fii.
Tu poti schimba tacerea in cuvinte
Tu poti sa alungi cu un gest tristetea mea.
Tu poți schimba lumea,
Cand lipsesti fie chiar si un ceas
Jumatate inima, jumatate simt ca ai luat-o tu.
Parca nu-mi gasesc nici locul
Orele trec mai greu,
Te astept si parca eu nu mai sunt eu
Ce liniste in suflet ma cuprinde,
Si cerul s-a deschis deasupra mea
Eu cred ca a venit momentul
Sa ma destainui, draga mea
Sa-ti spun ce nu ti-am spus vreodata
Chiar daca poate tu stiai
Esti cea mai minunata fata
In viata mea ai coborat din Rai.
Cat de frumoasa poti sa fii, iubito
Ridica-ti voalul sa te pot vedea
Sa ne-asezam aici la tarmul marii
In noaptea asta sfanta esti a mea
Si-a mea vei fi pe veci de-acum incolo
Si-al tau voi fi mereu, mireasa mea.
Cu tine vreau sa plec departe
In alta lumea daca as putea.
Esti mireasa vietii mele
Tu esti tot ce mi-am dorit
Printre sutele de stele
In sfarsit eu te-am gasit
Te-am visat asa cum esti
In rochie alba de mireasa
Vreau sa vina intreaga lume
Sa-mi vada a inimii aleasa.
Si soarele a venit sa ne cunune
Si luna a venit din partea mea
Pe tine eu te vreau in asta lume
Pe tine te doresc mireasa mea
Destinul ne-a unit pe vesnicie
Si-ti spun acum ca sincer te iubesc
Sunt martori soarele si luna
Cu tine viata vreau sa o traiesc.
Toate aromele subtile ale vieţii mele
Au devenit seminţe amărui
Şi frunze otrăvite
Fără tine.
Tu reprezinţi ceea ce e adevărat,
Storc culoarea din cer
Şi devin albastru trist
Fără tine
Braţele astea nu au niciun scop
Bat ca o pasăre fără aripi
Sunt agitat
Tu ești aerul pe care îl respir
Ești sufletul și inima mea
Ești totul pentru mine Regina mea
Taina iubirii
Eu poate-o stiu sau nu,
Dar am o sansa,
Iar sansa mea esti tu
De astazi drumul meu
Il strabat la bratul tau
Si-acum in doi
Prin vant si ploi
Nu-mi pare greu
Unde esti tu voi fi si eu,
Tu esti sufletul meu,
Serile nu sunt prea lungi
Cand zambete arunci
Unde esti tu voi si si eu
Nu vreau palate
Nici alte bogatii,
Ce fac cu ele daca n-as iubi?
As fi o frunza in vant
As uita sa rad, sa plang
Si nici n-as avea
Cui sa-i pot da iubirea mea
Te iubesc din tot sufletul din toată inima miracolul din viața mea
Regina mea păcătoasă mica
Eram ca o pasare cu aripile frante
In anotimp de ger
Nu-mi pasa ca e soare si ca pasarile canta si privesc spre cer
Eu ramasesem acolo, in desertul uitarii
O broasca raioasa
Alungam dimineata spre marginea zarii
Spre un timp trecut
Dar tu mi-ai ascultat povestea
Am plans pe umarul tau nopti intregi
Am asteptat sa-ntelegi ca mi-esti suflet pereche
Si-ntr-o zi mi-ai spus
Viata e frumoasa langa mine
Ca pot tine cerul in palma mea
De acum sub luna plina
Iubirea-i regina
Simt din nou ca pot zbura
Viata e frumoasa langa tine
Pot uita trecutele povesti
De acum zambesc sub soare
Si dorul nu doare
Te iubesc si ma iubesti
Să nu mă laşi să-mi fie dor
Fără de tine jur c-am să mor!
Să te revad aşa
Cum te ştiam cândva
Nu mă lăsa să-mi fie dor!
Aşa mi-e dat de Dumnezeu
Sa te iubesc doar aşa cum ştiu eu
Te strâng în braţe iar
Să-ţi iau orice în dar
In dar....
Nu mă lăsa să-mi fie dor!
Zilele trec dar nopţile-s de cosmar
Vinul e bun dar sufletul mi-e amar
Inima-mi plânge şi mi se face dor
Strâng intr-o mâna, 'geaba, paharu-i gol.
Diseară aş vrea să te-ntâlnesc
Poate pe-o strada chiar să te zăresc
Sau intr-o cafenea
Sorbind dintr-o cafea
O daa....
Nu mă lăsa să-mi fie dor!
Zilele trec dar nopţile-s de cosmar
Vinul e bun dar sufletul mi-e amar
Inima-mi plânge şi mi se face dor
Strâng intr-o mâna, 'geaba! paharu-i gol.
Să nu mă laşi să-mi fie dor!
Inima mea este rece
Spiritul meu plânge pe fundul oceanului plin de depresie
Până când îl găseşti acolo şi îi arăţi din nou drumul spre mine
Trezeşte mi sufletul
Strigă-mă şi salvează mă din întuneric
Fa-mi sângele sa fiarbă în vene
Salvează mă de nimicul care am devenit
Acum că ştiu ce îmi lipseşte
Nu poţi pur şi simplu să mă laşi
Adu-mă La viaţă
Sunt îngheţat înauntru fără sufletul tău, fără ochii tăi
Fără dragostea ta, draga mea
Doar tu eşti viaţa printre moarte
Nu mă lăsa să mor aici
Trezeşte mi sufletul
Ajută-mă să trăiesc trăiesc
Ești sufletul și inima mea
Aerul pe care îl respir
Ești totul regina mea
M-am dus sub stele și ți-am cântat la ureche,
Ți-am, dăruit sufletul, ca să înțelegi că tu ai nevoie de el.
Ceea ce este al nostru este o poveste de visuri infinite,
Făcută în realitate cu ochii tăi superbi
Uuuuh,
Este ca o răsplată pentru emoțiile mele,
Uuuuh,
Acest sentiment.
Inima mea se accelerează, se aprinde, se ridică când sunt cu tine,
Mă confrunt cu durere în această lume dacă nu ești cu mine,
Inima mea devine deznădăjduită; îți oferă dragoste, îți este dedicată și se simte vie.
Nu e nimic mai frumos decât să simți dragostea,
O atingere de la tine este ca o ploaie torențială de vibrația sufletului tău
Mă face să mă simt atât de unic încât atunci când soarele se ridică este invidios pe tine
În frigul nopții, voi fi refugiul tău,
Steaua strălucitoare care te îndrumă întotdeauna pe cale.
Împreună pentru totdeauna Regina mea păcătoasă mica
Micul vrăjitor zăpăcit sau broască raioasa
Îți simt trupul lângă al meu,
Buzele roșii de rubin se deschid larg,
Sufletul tău, ochii tai iubito.
Noi dansăm prin noapte,
Brațele mele te vor strânge cu putere
Nu mai pot de nerăbdare.
M-ai mângâiat cu sufletul tău
Ard de dorință,
M-ai țințit în inimă.
M-ai împușcat dur și tandru,
E mult timp pentru a mă preda,
Noi suntem victimele nopții,
Ziua de mâine nu se vede,
Nu mai pot de nerăbdare.
Vеzі ѕі tu саt dе frаgіlі ѕuntеm
Dаr саnd іubіm ѕіmtіm саt un muntе
Vеzі ѕі tu рrіn gеѕturі mаruntе
Dаm vіаtа vіѕеlоr,
Ѕрunе-mі сum dоаr un zаmbеt ѕіmрlu
М-а аduѕ undе n-ајungе tіmрu’
Ті-аѕ аduсе flоrі dаr ѕtіі са mоr
Ті-аѕ аduсе ѕоаrеlе dаr nu
Nu роt ѕа-l аtіng са-ѕ dоаr un оm
Маі bіnе-tі dаu іnіmа dе tоt
Vеzі ѕі tu, tоаtе-ѕ trесаtоаrе
Nе tоріm іn drum ѕрrе ѕоаrе
Аzі zаmbіm ѕі mаіnе nе dоаrе
Наі ѕа lе luаm uѕоr
Nu соntеаzа се fасі ѕі сіnе еѕtі
Соntеаzа dоаr саt dе mult роtі ѕа іubеѕtі
spune-mi ce s-a întâmplat?
Eşti captivă în propria-ţi tristeţe,
În ochii tăi nu se mai vede nicio speranţă pentru ziua de mâine,
Cât detest să te văd aşa.
Nu ai cum să negi,
Pot vedea că eşti, o, atât de tristă, atât de tăcută.
Sunt un umăr pe care poţi plânge,
Ești sufletul și inima mea
care trebuie să te bazezi
Mereu ai fost sigură pe tine,
Acum văd că ţi-ai mai pierdut din încredere,
Sper că o putem reface împreună.
Suferinţele inimii vin şi pleacă
Şi lasă în urmă cicatrice,
O să dansezi iar şi durerea va înceta,
Nu vei mai avea timp să jeleşti.
Şi soarele e tot pe cer şi străluceşte deasupra ta,
Lasă-mă să te aud cântând încă o dată
asa cum cântai înainte
Cântă un cântec nou,
Încearcă încă o dată aşa cum făceai înainte,
O șansă cerșesc
Ia-mă te rog încetișor,
Atinge-mă ușor
Ca o briză de vară în zbor
Toate la timpul lor să înflorească
Pas cu pas, doar lasă sentimentul să-ncolțească.
Cu atingeri line, ușoare și fine
Lasă-ți trupul
Să fie catifeaua nopților senine
Atinge-mi sufletul, tu știi și cum
Pas cu pas,
Cât ești pe acest drum
Asta mă va face să vibrez
Și mai puternic de-acum.
fă-mă să visez.
desfată-mă cu blândețe pe podea
și nu mă lăsa să cad cumva.
Ai o licărire
și ochii tăi strălucesc
Ca sentimentul
că o mie de fluturi acum plutesc
Nu te exprima prin șoapte,
continuă
și lasă-mă să plutesc mai departe.
Împreună să plutim prin magia vieții
A venit, a venit toamna,
Acopera-mi inima cu ceva,
Cu umbra unui copac sau mai bine
Sau mai bine cu umbra ta...
Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori,
Ca au să-mi creasca aripi ascutite pan' la nori,
Ca ai să te ascunzi intr-un ochi strain,
Si el o să se-nchida cu o frunza de pelin.
Si-atunci mă apropii de pietre si tac,
Iau cuvintele si le-nec în mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare.
Acum inteleg ca sufletu-mi S-a trezit mai singur ca nicicand In aceeasi clepsidra de gheata, Pasii se-opresc tremurand Visand in fiecare dimineata De dorul tau este legata Inca si astazi viata mea, Tu stapanesti ca si alta data Sufletu-mi care te iubeste O vorba numai de mi-ai spune La glasul tau as tresar Si toate legile din lume Calcandu-le eu te iubesc Domneste-n jurul meu tacere... Cu doru-mi singur vorbesc Si sunt patruns de durere Iar tu nu stii cat te iubesc
Iubirea mea dulce, raza mea soare, te rog sa nu apui, te rog cu lacrimi in ochii si amaraciune in suflet te rog, sa nu imi dezgoblesti inima, sa nu ma lasi pustiu, sa nu iei cu tine toate visele si sperantele, sa nu imi iei aerul, sa nu imi iei lumina. La ceas de seara cand ceilalti dorm, eu plang pana imi seaca ochii, cu gandul la tine, la noi si la ce renuntasem cu usurinta odata, fara sa imi dau seama ca esti centrul vietii mele si ca fara tine sunt nimeni, sunt un nimic, fara sens, fara rost si fara scop in viata. Ai fost, si esti cea care a avut mereu grija de mine. Mereu m-ai protejat si mereu m-am simtit aparat in bratele tale. Ai facut pentru mine ce nu am crezut vreodata sa faca cineva, ai fost capabila sa ma inveti ce inseamna nobilul sentiment IUBIRE, si azi stiu ca acest sentiment te intruchipeaza pe TINE. Nici un nor, nici macar o ploaie nu vreau sa ne mai umbreasca viitorul, vreau sa fie asa cum mi-am imaginat, noi doi in bastonase, batranei, tinandu-ne in brate. Toata viata sa mi-o petrec cu tine nu mi-ar ajunge, vreau mai mult, vreau si dupa moarte, sa fie sufletele noastre impreuna unite, sa nu fie nimic, nici macar bariera timpului intre noi, sa fim EU, TU si ETERNiTATEA
Privesc noaptea cu ochii larg deschisi si parca te regasesc alergand printre stele,printre norii care vor sa te ascunda dar eu tot te zaresc,incerc sa te strig dar imi dau seama ca nu mai am glas,ca sangele mi-a fost inlocuit cu teama de a nu te mai revedea. Trezeste din nou in mine nadejdea,invie speranta si dorinta.Cuprinde-mi tamplele obosite prea devreme si buzele tale sa imi atinga fruntea inghetata de vesnicia ninsorii sentimentale,intreaga mea fiinta te asteapta.Caci sunt o stea desprinsa din tine si pierduta in universul vesnic,in adancul indepartat si caut lumina care ma invatat ce-i fericirea,si care mi-a aratat odata drumul spre tine.Iti zaresc razele din departare dar fiecare secunda spre tine ma ingheata si ma infricoseaza;ma opresc si imi continui singur drumul printre stele.
M-ai uitat in Universul rece si mi-ai produs in suflet haos. M-ai lasat in ecoul amintirilor ce izvorasc din mintea inghetata. Un urlet dureros, sugrumat, se zbate in mine incercand sa iasa la lumina. Strig in noaptea intunecata a sufletului in care nu mai poate patrunde nici o raza de lumina. Sunt atat de ratacit in labirintul singuratatii si nu gasesc nici o cale de a iesi din acest haos al durerii.
Am plans cand m-am trezit in prapastia adanca din care nu mai puteam iesi. Dar curand nu m-am mai zbatut si totul a murit in mine. Ai plecat si un intreg Univers ai destramat in doar o secunda.
Nimic nu se mai zbate in sufletul meu. Am obosit de atata framantare. Am amortit in durerea spaimei de tacere eterna. Doar acum cateva minute erai aici sau poate acum o vesnicie? Iti aud si acum ecoul glasului si il simt cum se amplifica, cum ma invaluie, ametindu-ma.
De spaima ca am sa pierd si ultimele urme ale existentei tale, incetez de a mai respira si ma scufund din ce in ce mai mult in mine. Stau nemiscat in tacere si incetez de a mai visa eternul vis: TU.
Iarna s-a instalat in mine si m-a inghetat. O, vino,vino inainte de a muri inghetat in singuratate
TU eşti dragostea mea, TU ești viața mea
De atunci, de când erai un înger al cerului,
Miracolul din viața mea
Cum mă privești, esti totul pentru mine
Tot ceea ce-mi doresc ești tu
mi-e dor de zâmbetul tău
ascultă-mă. cum plâng.
În visele mele, sunt cu tine
Vei face visele mele să devină realitate?
Noaptea s-a lăsat și eu sunt singur,
Atunci când sunt alături de tine răsare soarele,
acum pot simți spectacolul
Din momentul acela, pentru totdeauna ești destinul meu
singurătatea dispare din jurul eu
TU eşti dragostea mea, TU ești viața mea.
Este firesc, este corect, ceea ce simt, ceea ce simt
TU eşti dragostea mea, TU ești viața mea
Zi de zi, noapte de noapte
În visele mele, sunt cu tine.
Vei face visele mele să devină realitate?
Din momentul acela, pentru totdeauna ești destinul meu
singurătatea dispare din jurul meu
Regina mea păcătoasă mica
Voi inceta sa Te Iubesc abia atunci cand un pictor surd va reusi sa picteze sunetul produs de o petala de trandafir in caderea ei in oceanul de cristal sau poate nici atunci. Te Iubesc chiar daca totul e impotriva noastra si chiar daca viata ta si destinul meu sunt diferite eu te iubesc mai mult decat orice,mai mult decat credeam ca pot iubi pe cineva,atunci cand tu esti departe de mine simt ca totul e pustiu si ca totul e lipsit de sens. DRAGOSTEA INVINGE TOT si ca Nimic nu e prea dificil pentru a fi depasit.Putem trece peste orice.Acum vietile noastre sunt date peste cap dar traiesc cu speranta ca totul va reveni la normal si ne vom continua povestea noastra de dragoste.Stiu ca ma iubesti asa cum te iubesc si eu si vom trece peste orice.Esti tot ce am mai scump pe lume si intotdeauna inima mea iti va apartine
Ce este în sufletul meu acum
Dor nebun să mă pierd în ochii tăi
Înger cu sufletul binecuvântat
Si tot astept să mi se împlinească visul
Să mă pierd in ochii tai profunzi
Să sărut buzele tale dulci si moi
În mintea mea ești doar tu
Aerul pe care îl respir, sufletul și inima nea
Stau si te astept sa ma salvezi
Din intunericul etern ce ma inconjoara
Vino draga mea sa vezi
Singuratatea ce ma inconjoara
Ajută-mă să trăiesc
Poate că am visat, sperat prea sus..
Știu, lumea fuge de persoane sărace, de oameni depresivi..
Eu am dăruit totul, chiar dacă am primit doar răutate, durere, suferință
Am ajutat persoane aflate în depresie, chiar dacă eu eram pe fundul ceanului plin de depresie..
Am ajutat cupluri care urmau sa se despartă
Și acum aceste persoane nici macar nu ma mai saluta..
Mereu am dăruit totul,
Am încercat să fac bine celorlalți
Acum sunt Un singuratic..
Cerșesc în genunchi să mă pierd în ochii tai câteva secunde pe săptămână
Înseamnă enorm
Tu îmi daruiesti speranța și putere
Acele firimituri pe care mi le dăruiești, mă țin în viața
Nici nu îți poți imagina cât bine faci sufletului meu, mie
Doar prin simpla ta prezența
Când vorbeam pe insta și ma chemai sa vorbim, simțeam ca trăiesc, începusem sa îmi revin..
Acum.. Sunt pe fundul oceanul plin de depresie
Nu mai are cine sa ma salveze
Am renunțat la vise dorințe sperante
Iartă-mă dacă am greșit cu ceva
Hai să începem de la început
Ajută-mă să trăiesc
Fac absolut orice tu deții controlul
Mi-a încremenit clipa în pleoapa dorului de fiinţa ta, Iar lacrimile-mi stau la uşa sufletului aşteptându-te Stau şi te-aştept pe marginea ferestrei în care secunda Priveşte departe spre zarea cerului unde talpa iubirii Işi scaldă buzele şi zâmbetul, Iar tu mă ţii în sfârşit în braţe mă alinţi şi mă priveşti Ohh!!! cât de lungă e eternitatea clipelor în care eşti departe de mine şi cât de crud îmi doresc Să se oprească ticăitul infernal al timpului într-o clepsidră Iar eu să îmi aşez capul pe pieptul tău unde inima ta pulsează Strigându-mă prin fiecare bătaie iar eu te privesc şi-mi doresc să îmi umplu privirea de tine cu clipa infinitului In care nu există dor de tine
M-ai uitat in Universul rece si mi-ai produs in suflet haos. M-ai lasat in ecoul amintirilor ce izvorasc din mintea inghetata. Un urlet dureros, sugrumat, se zbate in mine incercand sa iasa la lumina. Strig in noaptea intunecata a sufletului in care nu mai poate patrunde nici o raza de lumina. Sunt atat de ratacit in labirintul singuratatii si nu gasesc nici o cale de a iesi din acest haos al durerii.
Am plans cand m-am trezit in prapastia adanca din care nu mai puteam iesi. Dar curand nu m-am mai zbatut si totul a murit in mine. Ai plecat si un intreg Univers ai destramat in doar o secunda.
Nimic nu se mai zbate in sufletul meu. Am obosit de atata framantare. Am amortit in durerea spaimei de tacere eterna. Doar acum cateva minute erai aici sau poate acum o vesnicie? Iti aud si acum ecoul glasului si il simt cum se amplifica, cum ma invaluie, ametindu-ma.
De spaima ca am sa pierd si ultimele urme ale existentei tale, incetez de a mai respira si ma scufund din ce in ce mai mult in mine. Stau nemiscat in tacere si incetez de a mai visa eternul vis: TU.
Iarna s-a instalat in mine si m-a inghetat. O, vino,vino inainte de a muri inghetat in singuratate
Vino acum
La brat cu iubirea-ntr-un dans
Pe nori sa pasesti
In rochie alba
Ca-n mii de povesti
Da-mi mana ta
Ne cheama iubirea-ntr-un dans
Pe al vietii drum
Cu pasi tematori
Si sperante de-acum
O viata si-nc-o zi
Atat te voi iubi
Cerul a vrut asa
Mireasa mea
Trec anii pas cu pas
Viata e doar un dans
Iar eu cat voi trai
Te voi iubi
Simt dragostea
In inima mea si a ta
E-un cantec divin
Cand sunt langa tine
De mana te tin
Mireasa mea
Voi fi langa tine si-atunci
Cand timpul s-a scurs
Cand multe anotimpuri
In urm-au apus
O viata si-nc-o zi
Și dincolo de eternitate
Atat te voi iubi
Cerul a vrut asa
Mireasa mea...
Trec anii pas cu pas
Viata e doar un dans
Iar eu cat voi trai
Te voi iubi...
Uitându-mă în ochii tăi,
Înţeleg toate motivele pentru care
Eşti atât de pură, cu sufletul binecuvântat
Ești Regina Mea
Şi cea mai pură pe care-o voi avea,
Iubita mea, tu
Eşti motivul pentru care pot zbura
Şi datorită ţie
Nu trebuie să mă-ntreb de ce,
Iubito, tu,
Nu mai trăiesc fără rost,
Tu eşti motivul pentru care simt atât de mult că trăiesc
Aşa cum simplele cuvinte o pot face
Cum explic acel zâmbet
Şi cum îmi dă lumea peste cap,
Păstrându-mă cu picioarele pe pământ
Iubita mea, tu
Eşti motivul pentru care am putut zbura
Şi datorită ţie
Nu trebuie să mă-ntreb de ce,
Iubito, tu,
Nu mai trăiesc fără rost,
Tu eşti motivul pentru care simt atât de mult că trăiesc.
Deşi cuvintele astea pe care le cânt sunt adevărate,
Ele nu pot să exprime ce simt pentru tine,
Aşa cum simplele cuvinte o pot face,
Cum explic acel zâmbet
Şi cum îmi dă lumea peste cap,
Ești totul pentru mine
Soarele răsare în ochii tăi
Luna și stelele au fost darul pe care l-ai dăruit
La cerul întunecat și gol
Prima dată când am vorbit cu tine
Am simțit că trăiesc cu adevărat
Ca inima tremurândă a unei păsări captive
Prima dată când am stat cu tine
Și ți-am simțit inima bătând peste a mea
Am simțit că trăiesc, iubesc, exist cu adevărat
Ești exact cum mi-am imaginat că este ea,
Dumnezeu mi-a dăruit ce are mai bun și mai frumos
Pe tine Regina mea suflet binecuvântat
Al tău pentru totdeauna
Și ultima până la sfârșitul timpului dragostea mea
Te iubesc din tot sufletul din toată inima
Micul vrăjitor zăpăcit
Cum aş putea exprima oare
Ceea ce simt pentru tine
Rămâi în viaţa mea
Acum şi pentru totdeauna
Te rog
Cáci nu pot înfrunta singur lumea.
Am atâta nevoie de tine
Trebuie sá fie un nou început, sá ținá la nesfârșit.
Am dăruit totul, inima și sufletul meu
Îmi doresc sá te îmbráţisez la nesfârşit
Te rog
Ramai în viaţa mea
Acum şi pentru totdeauna
Te implor
Cáci nu pot înfrunta singur lumea.
Unde oare-i lumina ?
Te rog lasá-ţi privirea sá lumineze din nou
Tu eşti lumina mea
Te rog lasá-má sá traiesc din nou
Rámai în viaţa mea pentru eternitate
Nimic nu imi va schimba dragostea mea pentru totdeauna
Dacă ar fi să-mi trăiesc viața fără tine lângă mine
Zilele ar fi toate goale
Nopțile ar părea atât de lungi, cu tine văd pentru totdeauna
Visele noastre sunt tinere și amândoi știm
Ne vor duce unde vrem să mergem
Ține-mă acum
Atinge-ma acum
Nu vreau să trăiesc fără tine
Tu eşti cea mai curajoasă inimă,tu eşti cel mai puternic suflet
Tu eşti lumina mea în întuneric,tu eşti viața mea
Poţi spune că totul este în regulă,dar ştiu că eşti frântă pe dinăuntru
O văd în ochii tăi
Chiar dacă te confrunţi cu frica de noapte şi cu singurătatea
De aceea voi fi acolo
Poţi dormi în braţele mele,nu trebuie să explici
Când inima îţi plânge,regina mea,şopteşte-mi numele
Mi-ai dăruit totul
Când zâmbeşti soarele este invidios pe tine
Când furtuna se aproprie,când umbrele coboară
Fiecare bătaie a inimii mele,
Voi sta ca o stâncă,mă voi îndoi până mă voi rupe
Până când nu va mai fi nimic de dat,dacă de asta este nevoie
Voi risca totul,mă voi lupta,voi sângera
Îmi voi slăbi viaţa,dacă de asta este nevoie
Fiecare secundă pe care o trăiesc,asta este promisiunea pe care o fac
Păcătoasă mică, asta este ceea ce-ţi dărui,dacă de asta este nevoie, dăruiesc totul
Prin vânt şi ploaie,prin fum şi foc
Când frica se ridică,când valul este mai înalt ca niciodată
Îmi voi slăbi inima,corpul,sufletul
Voi rezista toată noaptea şi nu mă voi schimba
Te protejez cu viața mea
Te iubesc din tot sufletul, din toată inima
Am încercat în călătoria mea să înfrunt pustiul,
Am încercat să destăinui misterul,
Dar numai în ochii tăi, am simțit dragostea
Mă înec în marea iubirii și niciodată nu-i deajuns,
Când mă regăsesc în ochii tăi, din nou și iar din nou.
Înconjurat de brațele tale într-un val plăcut al vieții
Mă atingi atât de profund şi trăim intensitate
Dacă ai fi în ochii mei pentru o zi
Ai vedea frumuseţea plină de fericire
Pe care o găsesc în ochii tăi
Şi nu ştiu dacă este un vis sau realitate.
Dacă ai fi în inima mea pentru o zi
Ai avea idée
De cum mă simt
Când suntem împreună
Şi , inimă lângă inimă
Respirăm împreună.
Dacă ai fi în sufletul meu pentru o zi
Ai şti sentimentele mele pentru tine
Îmi trezeşti toate simţurile
Precum o noapte în pădure,
Precum munţii primăvara,
Precum o plimbare prin ploaie,
Precum o furtună în deşert,
Precum adormitul ocean albastru
Îmi trezeşti simţurile,
Vino să mă împlineşti iarăşi!
Vino, lasă-mă să te iubesc,
Lasă-mă să-mi dedic viaţa ţie
Lasă-mă să mă pierd în ochii tăi
Lasă-mă să mor în braţele tale,
Lasă-mă să mă întind lângă tine,
Lasă-mă să fiu mereu cu tine,
Cand ne certam, iubim cearta dintre noi! Cearta dintre îndrăgostiţi are o substanţă mult mai dulce decât cearta dintre cei care se simt păcăliţi în afaceri!
Degetele tale sunt făcute pentru a atinge pielea mea pentru o eternitate. Căci iubirea cunoaşte început, dar nu cunoaşte sfârşit!
Ochii mei sunt concepuţi pentru a admira prezenţa ta pentru o veşnicie. Numai aşa tu poti simţi că trăieşti cu adevărat.
Pe tine, vreau să te strâng în brațe până îmi consum toată viață și apoi sa renasc în bratele tale. Să îți amintesc cum ne-am cunoscut, să râdem de primele cuvinte când încercai sa fugi
Vreau să știi că ești mai frumoasă decât te vezi tu, Am văzut omul frumos dinăuntru pentru că m-ai lăsat să te privesc așa cum ești.
Astăzi, îți spun că mi-e dor de tine chiar dacă aș putea aștepta până mâine. Azi, îți voi mulțumi pentru ceea ce suntem. Azi, voi face tot ce aș fi putut să fac mâine, atât cât îmi permite timpul.
Ochișorii tăi spun poveștile din sufletul tău,
Povesti triste
Ochiisori tăi arată bunătatea din sufletul tău
Am simțit când ai spus, eu sa ma mai iubesc la vârsta mea..
Regina mea, dragostea nu are vârstă
Te iubesc din tot sufletul, din toată inima
Vreau să știi cât însemni pentru mine.
Ești universul meu, soarele meu, totul
Există atât de multă magie în zâmbetul tau
Ești prima și ultima mea iubire
Ești totul pentru mine
Când aud vocea ta este ca și cum ai auzi un înger cântând
Tu ești cea pe care o vreau și cea de care am nevoie
M-ai învățat să trăiesc în fiecare zi
Să trăiesc în fiecare zi ca și cum ar fi ultima mea
Ești încă lângă mine și sunt recunoscător că ești acolo
Te iubesc din tot sufletul din toată inima
Miraculoasă esti exact așa cum ești
Nu lăsa lumea a veni și-a te schimba
Nu permite vieții inima să-ți frângă
Nu purta masca lor, nu te preface tu în ei
NU-i lăsa a frânge lumina ce-i regăsită-n privirea ta
Doar iubește-te de sine, precum eu te iubesc
De câte ori eu a spune
Nu trebuie nimic la tine-a schimba
Nu lăsa cel val a te purta-n depărtări
NU lăsa cea grijă vreodat' "aripile a îți tăia"
Înlătură ce-i fals, alături sufletului ține ce-i sincer
Urmează ce-ți e sufletului drag, îmbrățișează ceea ce simți
Doar iubește-te precum eu te iubesc
Ti-am spus în ultima vreme cá te iubesc?
Ți-am spus că nu e nimeni mai presus de tine?
Imi umpli inima cu bucurie
Imi alungi toatá tristetea.
Imi alungi necazurile, Asta faci TU!
In soarele dimineații si în toatá splendoarea sa
Salutám ziua cu speranțá și mângiere
Imi umpli inima cu râsul táu
Și într-un fel TU o faci mai buná
Imi alungi necazurile /imi alini suferintele/... Asta faci TU!
Este o dragoste diviná
Și e a ta și a mea, e ca soarele !
Tu eşti soarele din viața mea
Tu eşti motivul pentru care traiesc
Tu eşti viața mea
Ești totul pentru mine
Te iubesc din tot sufletul regina mea păcătoasă mica
Am căutat-o pe cea specială,
Am căutat pe cineva căreia să îi ofer dragostea
Şi când credeam că nu mai e nicio speranţă,
Un zâmbet, acolo erai iar eu m-am pierdut.
Îmi voi aminti mereu cum
m-am simţit în acea zi,
Un sentiment de nedescris pentru mine,
Am ştiut mereu că există un răspuns pentru ruga mea
Ești sufletul meu pereche
Ești unica
Pentru ochii tăi, sufletul tău
Pentru toată dragostea pe care o dăruiești
Și felul în care mă faci să trăiesc
Mulțumesc lui Dumnezeu pentru că mia dăruit ce avea mai bun, pe tine
Pentru această iubire veșnică
Ești pentru mine ca soarele
Atât de calda pe cer
Ești ca o ploaie dulce de vară
La fel de moale ca un oftat
Ești ca oceanul atât de adânc
Ești viața mea, totul pentru mine
Ce fragili suntem atunci când ne adie vântul prin inima...
Atunci când celălalt ne ceartă si ne atinge mintea in ceasurile cenușii ale ființei.
Ce fragili suntem atunci când ne împiedicam pe strada sau in viata...
Când ne julim genunchii si ne proptim in coate.
Ce firavi suntem atunci când cineva ne bate pe umăr pentru a ne întreba cât e ceasul...
Ne pierdem atât de repede așa cum amnezicul își pierde al lui nume. Suntem precum o frunza lăsată la întâmplarea toamnei.
Ce fragili suntem atunci când ne lovim unul de celălalt...
Când gândurile noastre se ciocnesc ușor sau zgomotos cu cele ale oamenilor ce-ti zâmbesc cu sufletul. Precum doua zaruri aruncate de palme transpirate.
Ce fragili suntem atunci când ne despărțim de ceilalți...
Cu o inima cusuta in mii de bucăți, ce strigă după cel ce pleacă. Așa cum firele de care se mai țin acum cei doi încep sa-si piardă din putere, să se destrame. Precum doua bucati de oglindă ce au scăpat de căzătură, atunci când mâini neîndemânatice încercau sa șteargă praful si lacrimile așternute peste ele.
Ce fragili suntem atunci când iubim si suntem iubiți
Ne comportam cu celălalt cu mănuși. Dar întotdeauna descălțati de pantofii murdari ai trecutului. De urmele îndoielii si de apăsarea grea a ființei, ce lasă urme adânci in inima atunci când privirea se întoarce înapoi. Sute și mii de cioburi de sticla ce acum se confunda cu timpul.
Ce fragili suntem noi, oamenii...
Uneori nu avem nevoie decât de suflarea celui de lângă noi. Doar pentru a începe sa dansăm din nou atunci când am uitat cu desăvârșire sunetul muzicii celuilalt.
Când inima ta este foarte singură
Fiecare secundă pare atât de lungă,
Când eşti doar tu, nu poţi vedea prin ploaie
Toţi acei nori care plouă aşa trist.
Dar când cineva te iubeşte
Nu există nimic ce nu poţi face,
Când cineva te iubeşte
Este uşor să mergi mai departe,
Când cineva te iubeşte
Aşa cum te iubesc eu.
Şi să ne lăsăm inimile să se salute,
Te implor în genunchi să fim împreună
Dragostea, îţi poate schimba viaţa ...
Misterele,magia,
În inima
nu cunoaşte limite
În inima ranită,
nu se vede sufletul.
TU, mă îmbrăţişezi cu sufletul tău
Hoinari acum,
Ca și oceanul,
Împinşi de fluxurile apei
cu valurile care se rostogolesc
Toate zilele mele de mâine,
Nesfârşitele mele nopţi,
Într-un nesfârşit, zboară
De la ceea ce simt în suflet.
Ești universul meu
Dragoste eternă
Este o minune să te văd
Ești un înger,
Cuvintele când le rostesti ca pe un cântec.
Niciodată nu mi-am imaginat,
ceea ce ar putea face dragostea,
Tu ești sufletul și inima mea
Cu tine simt că trăiesc
Când te comporți cu mine aşa cum o faci,
Fiecare minut al zilei doar cu tine vreau să rămân,
la nesfârșit.
Dragostea noastră e veșnică,
Atât de pură, divină
Dragostea noastră-i eternă,
Dragostea noastră va dăinui, pentru totdeauna.
Ţi-as putea desena portretul cu ochii închiși
Cunosc fiecare linie a feţei tale
Însă m-ai oprit să fac acest lucru, chiar de la început
Cerându-mi ca lucrurile să decurgă normal
Dragostea noastră e veșnică,
Atât de pură, divină..
Viata este o floare
Care răsare din inimă,
Ea tânjește după apa
Ce cade din stele,
Ne străduim să supraviețuim
În râul învolburat al vieții,
Îmbrățișează-mă acum,
Nu pleca,
Fără tine mor
Am citit în ochii tăi,
Prin cuvintele sufletului
Făgăduința dragostei,
In tărâmul inimi
Acest sentiment este pur,
Împreună pentru totdeauna
Micul nostru secret
Încet, te apropii de mine
Ca și cum ai simți că sunt aici
Uiți visele, pe care le vezi
Dacă aș putea fi cu tine acum.
Îți voi spune toate dorințele mele,
Am să-ți spun ceea ce simt,
Îngerul meu, al inimii mele.
Vreau să mă pierd în tine
Sub ochii lunii
Recunosc voința ta.
Vrăjit de pasiune
Și cu o fantezie mare
Te privesc
Cum îmi atingi mâna
Dacă aș putea fi cu tine
Vrei să fim împreună
Fac absolut orice tu deții controlul
Micul nostru secret
Păcătoasă mică, fără tine sunt pierdut
Visele prind viaţă când te vad
Simt că trăiesc, iubesc, exist
Mă tulburi, mă încânţi
mă mulţumeşti, mă exciţi
Vreau, îmi doresc din toată inima
Să te sărut peste, sa fiu exact cum vrei tu
Faci sângele sa fiarbă în vene
eşti totul
Te iubesc, te ador
Viaţa mea este la piciorușele tale
pe tine te-am aşteptat
Îngenunchez în fața ta și sărut tălpile tale stând în genunchi cu mana pe Biblie, fac absolut orice tu deții controlul, te implor în genunchi să fim împreună
Micul nostru secret
Pentru toate acele cuvinte pe care mi le-ai spus,
Pentru acele poeme pe care mi le-ai scris
Fără a îndrăzni să mi le spui vreodată,
Pentru această fericire și bucurie
Pe care le simt atunci când te văd,
Prin magia ochilor tăi
Pentru această tandră magie
Pentru tot ce mi-ai dăruit
Și pentru toate hohotele de râs,
Pentru toate nebuniile și excesele tale,
Pentru această bucurie pe care mi-o dăruiești
Te iubesc, te iubesc, te iubesc,
Pentru totdeauna și dincolo de eternitate
Nu-mi pot deloc imagina
Să trăiesc o singur zi departe de tine.
Inima mea n-ar rezista.
Pentru că ai adus în viața mea
Atâta fericire și atâta poftă de viață
În fiecare zi, în fiecare secundă,
Regina mea păcătoasă mica te iubesc din tot sufletul
Sunt al tău pentru totdeauna
Fac absolut orice tu deții controlul
Acum ca ma prabusesc fara de putere
Cerul doar ma mai poate auzi
Sunt pierdut fara de cauza
Dupa ce am dat tot ce am avut
Furtunile m-au ajuns
Intunecandu-mi soarele
Dupa toate prin cate am trecut
Catre cine pe pamant sa-mi indrept privirea?
Caut catre tine, caut spre tine
Dupa ce toate puterile m-au parasit
Tu ești viata mea
Ma indrept catre tine,
Si cand melodiile s-au risipit
In tine aud un cantec
Si caut catre tine
Aproape ca mi-am pierdut suflarea
Acum ca nu au mai ramas lupte de purtat
Ma scufund fara de speranta
Cautand catre acea usa deschisa
Toate drumurile pe care am apucat
Au lasat in urma doar regrete
Si nu stiu daca voi reusi
Tot ce mi-a ramas este sa-mi ridic privirea
Zidurile-mi se prabusesc spre mine
Ploaia cade si
Infrangerea ma cheama
Si am nevoie sa ma eliberezi,
Du-ma departe de batalie
Am nevoie de tine
Straluceste asupra-mi
Regina mea păcătoasă mica te iubesc din tot sufletul
Dragostea nu are vârstă
Fac absolut orice tu deții controlul, te implor în genunchi să fim împreună
Şi ieri, şi azi, şi mâine
M-am gândit la tine
tu eşti
secunda mea de fericire
ieri şi azi
şi mâine şi întotdeauna
ieri azi mâine şi mereu
Ieri m-am sfârşit de-atâta dor
dar azi o să renasc
şi mâine te strig de nou
Şi ieri, şi azi şi mâine ești la mine-n gând
tu eşti
speranţa mea de zile bune
ieri şi azi
şi mâine şi întotdeauna şi oricând
pe care-nfloresc în zori
Şi când mă sting tu m-aprinzi
cu privirea ta uşor.
şi gândul tău de mâine pot să-l spun
Vreau să fiu tricoul tău
Vreau să fiu apa care savurează pielea ta
Vreau să fiu tatuajul pe pielea ta
Vreau să fiu patul tău,
Vreau să fiu cearșafurile când dormi
Lasă-mă să fiu secretele pe care le păstrezi
Trebuie să fiu lingura să îți amestec crema
Vreau să fiu cel care te face să țipi de placere cu adevărat, fac absolut orice, îndeplinesc orice fantezie erotica, lasă imaginația sa zburde
Vreau să fiu rujul tău pe buzele tale
Vreau să fiu șosetele tale sa sărut tălpile tale
Vreau să fiu dragostea ta dulce,
De la picioare până la păr
Mai mult decât orice, jur
Vreau să fiu lenjeria ta intimă
Vreau să fiu mâncărimea pe care o zgârii
Vreau să fiu scaunul tău când te relaxezi
Vreau să fiu obiceiul care te face să tânjești
Vreau să fiu cada cu hidromasaj când te scufunzi
Vreau să fiu halatul tău de baie,
Vreau să fiu sosul tău fierbinte,
Vreau să fiu ochelarii tăi de soare
Vreau să fiu totul pentru totdeauna
Să fiu exact cum îți dorești
Fac absolut orice tu deții controlul
Păcătoasă mică, te iubesc din tot sufletul
Al tău pentru totdeauna
Tu ești răspunsul la rugăciunile mele
Mai mult decât am visat vreodată
Am dăruit inima, sufletul,dragoste, sentimente, pe mine, totul, doar tie
Și făgăduiește iubirea mea eternă
Sunt atât de recunoscător că Dumnezeu mi-a dăruit ce are mai bun, pe tine
Dragoste pentru totdeauna
Nu există nimeni de comparat
Cele două inimi ale noastre vibrează întotdeauna ca una
Nu te dezamăgesc
Am încredere deplină în tine
Tu eşti motivul pentru care traiesc
Tu eşti aerul pe care-l respir
Ești totul
Mi-am petrecut căutându-te
Dar știam că ești tu în tot acest timp
Și a meritat secundă de asteptare
Acceptă să fim împreună
Iubește-mă
Ține-mă atât de aproape încât îți simt inima bătând
Sa nu rătăcesc niciodată
Dimineața și seara
Toate erau la fel
Nu a existat muzică
Până când ți-am auzit vocea
Știam când te-am văzut zâmbind
Ține-mă atât de aproape încât simt că inima ta vibrand
Nu te îndepărta vreodată
Iubește-mă pentru totdeauna și dincolo de eternitate
Dansează-mă spre frumuseţea ta cu o vioară arzândă
Ridică-mă precum o ramură de măslin şi fii porumbelul meu ce se-ntoarce acasă
Dansează-mă până dincolo de eternitate
O, lasă-mă să-ţi văd frumuseţea atunci când nu mai e nimeni să ne vadă
Lasă-mă să te simt mişcându-te
Arată-mi încet miracole care nu le cunosc
Dansează-mă spre nunta noastră, dansează-mă fără încetare
Dansează-mă cu foarte multă tandreţe şi dansează-mă îndelung
Amândoi suntem sub dragostea noastră
Atinge-mă cu trupul tău gol
Iubește-mă cum niciodată nu ai mai iubit
Ești tot ce am mai bun în viata mea
Tu eşti viata mea
Te iubesc din tot sufletul păcătoasă mica
Micul vrăjitor zăpăcit
Afară plouă
Închide ochii şi visează
Hai cu mine
Suntem singuri-singurei.
Închide fereastra, opreşte lumina să intre
Eliberează-te, lasă totul să înceapă,
Lasă imaginația sa zburde libera
Trandafirii îndrăgostiţii îmbătrânesc,
Şi strânge-mă în braţe, dragă,
Oh, iubeşte-mă
Fac absolut orice tu deții controlul
Te iubesc din tot sufletul
Ce-i primăvara fără ghiocei
fără murmurul ei?
Cine-ar fi marea în calde-nserări
fără acorduri de chitări?
Privighetoarea de n-ar mai cânta,
câte dintre păduri nu s-ar usca?
Oare nu-i şi muzica
care-adesea poartă-n ea
marea taină-a vieţii?
care-adună-n preajma sa
numai oameni buni?
Până şi luna aşteaptă în zori
glasul unei viori
Focul iubirii s-ar stinge uşor
fără cântecul de dor.
Şi trandafirii prin cântec cândva
au înflorit şi-atunci vor întreba
De ochii tăi verzi
De sufletul tău binecuvântat
De vocea ta
De vibrația inimii tale
Dumnezeu mi-a dăruit ce avea mai bun și mai binecuvântată
Te iubesc din tot sufletul, din toată inima
Regina mea păcătoasă mica
Micul vrăjitor zăpăcit
Știi prea bine, știi
Că eu zi de zi
Mă gândesc la tine
Sper că niciodată nu te deranjez
Dacă uneori,
Pân' la primii zori,
Îndrăznesc să te visez.
Îți mulțumesc că mi-ai permis
Să mă gândesc la tine, să te port în vis.
Îți mulțumesc noapte și zi
Că am la cine mă gândi.
Îți mulțumesc c-ai acceptat,
Când strâng în brațe perna, să fii implicata
Îți mulțumesc, findcă exiști
Tu eşti motivul pentru care traiesc
Tu eşti soarele meu
Te iubesc din tot sufletul
Oamenii-au tăcut,
zările-au tăcut
Vântul a tăcut şi el
şi toţi greierii la fel
Noi doi neîncetat
auzim ciudat
numai două inimi
care bat
Inimile noastre se-ntâlnesc
Inimile noastre îşi vorbesc
Vor la fel ca noi în graiul lor
Să-şi spună că le e dor
Inimile noastre s-au găsit
singure prea mult au rătăcit
şi de azi încolo zi de zi
alăturea vor fi
Împreună pentru totdeauna
Dragoste eternă
Cea pe care-o aşteptam
Prima dată când simt că trăiesc
Sunt atât de bucuros
Dumnezeu mi-a dăruit ce are mai bun
Este o minune
Mi-ai arătat dăruit suflet, dragoste, bunătate
Mi-ai dat trilul vieţii
Ca o pasăre care cântă
Mi-ai dăruit soare în viaţa mea
M-ai umplut de fericire, n-am ştiut
Mi-ai dat mai multă bucurie decât am visat
Și nimeni, nimeni nu-ţi poate lua locul
Îmbrăţişaţi şi strânşi şi sărutându-ne
Să ne bucurăm împreună mereu
Pe ploaie sau toate cele
Împreună pentru totdeauna
Te iubesc din tot sufletul
Fii eternitatea mea
Acum, dragă, așa că nu-mi da drumul!
Pentru foarte mult timp,
Inima mea în sfârșit trăiește
Și știu că e bine, cumva.
Ești perfectă din toate punctele de vedere,
O să strig tare,
O să-ți spun acum
Căci știu că e bine, cumva
Fii eternitatea mea!
Tu ești cerul meu senin,
Ești soarele din ochii mei
Iubita mea ești viața mea,
Ești motivul pentru care trăiesc
Te iubesc din tot sufletul, din toată inima
Te iubesc mai mult decât ar putea arăta inima mea
Te iubesc mai mult decât vei ști vreodată Gândește-te la mine
Timpul petrecut împreună este prețios
Cu fiecare lacrimă
O dragoste atât de puternică
O dragoste pentru totdeauna
Te iubesc mai mult decât vei ști vreodată
Te iubesc mai mult decât vei vedea vreodată
Iubirea ce am găsit-o în tine
Eşti aerul de care am nevoie pentru a respira,
Râul vieţii din inima mea
Eşti jumătatea ce m-a făcut un tot întreg,
Eşti sufletul meu.
Şi eşti puternică când eu sunt slab,
Eşti cuvintele când nu le pot spune,
Niciodată nu mă dezamăgeşti
Asta e iubirea ce am găsit-o în tine.
Eşti adăpostul meu de furtună.
Eşti drumul ce mă duce acasă
Şi iubito, aici, faţă-n faţă cu tine
Oh, ştiu că mi-am găsit locul.
Şi o dată în fiecare viaţă
Găseşti pe cel potrivit,
Şi când spui că veşnicia e adevărată,
Asta e iubirea ce am găsit-o în tine
Te iubesc din tot sufletul, din toată inima
Dragostea nu are vârstă
Al tău pentru totdeauna
Micul vrăjitor zăpăcit
Te iubesc regina mea, mica păcătoasă
Norii se-ndepărtează
Când apari
Ploaia n-ar îndrăzni
Să cadă aproape de tine aici,
Se-ntâmplă miracole
Când eşti prin preajmă,
Cumva, iarba-i mult mai verde,
Râurile curg mai repede şi mai limpede,
Să fiu cu tine
Indiferent unde,
Lumina soarelui răzbate
Şi deodată apare
Un cer mai albastru
Ori de câte ori eşti prin preajmă,
Tu aduci mereu
Un cer mai albastru,
O zi mai senină
Tunetul e tăcut înaintea-ţi
Trandafirii înfloresc mai tare ca să te adore,
Se-ntâmplă miracole
Când eşti prin preajmă,
Apusul e mai profund şi mai lung,
Mireasma iasomiei e mai tare
Păsările-ncep să cânte,
Fulgerul n-ar îndrăzni să lovească
Tu aduci deodat
Tu aduci mereu
O zi mai senină,
Păsările zboară
Chiar mai sus pe cer,
Soarele străluceşte,
