Privesc noaptea cu ochii larg deschisi si parca te regasesc alergand printre stele,printre norii care vor sa te ascunda dar eu tot te zaresc,incerc sa te strig dar imi dau seama ca nu mai am glas,ca sangele mi-a fost inlocuit cu teama de a nu te mai revedea. Trezeste din nou in mine nadejdea,invie speranta si dorinta.Cuprinde-mi tamplele obosite prea devreme si buzele tale sa imi atinga fruntea inghetata de vesnicia ninsorii sentimentale,intreaga mea fiinta te asteapta.Caci sunt o stea desprinsa din tine si pierduta in universul vesnic,in adancul indepartat si caut lumina care ma invatat ce-i fericirea,si care mi-a aratat odata drumul spre tine.Iti zaresc razele din departare dar fiecare secunda spre tine ma ingheata si ma infricoseaza;ma opresc si imi continui singur drumul printre stele.