M-ai uitat in Universul rece si mi-ai produs in suflet haos. M-ai lasat in ecoul amintirilor ce izvorasc din mintea inghetata. Un urlet dureros, sugrumat, se zbate in mine incercand sa iasa la lumina. Strig in noaptea intunecata a sufletului in care nu mai poate patrunde nici o raza de lumina. Sunt atat de ratacit in labirintul singuratatii si nu gasesc nici o cale de a iesi din acest haos al durerii.

Am plans cand m-am trezit in prapastia adanca din care nu mai puteam iesi. Dar curand nu m-am mai zbatut si totul a murit in mine. Ai plecat si un intreg Univers ai destramat in doar o secunda.

Nimic nu se mai zbate in sufletul meu. Am obosit de atata framantare. Am amortit in durerea spaimei de tacere eterna. Doar acum cateva minute erai aici sau poate acum o vesnicie? Iti aud si acum ecoul glasului si il simt cum se amplifica, cum ma invaluie, ametindu-ma.

De spaima ca am sa pierd si ultimele urme ale existentei tale, incetez de a mai respira si ma scufund din ce in ce mai mult in mine. Stau nemiscat in tacere si incetez de a mai visa eternul vis: TU.

Iarna s-a instalat in mine si m-a inghetat. O, vino,vino inainte de a muri inghetat in singuratate