Iertare din nou vreau să-ţi cer

Într-un stil cu mult mai subţire,

Cu ochii şi mîna spre cer

Şi cu intonări de psaltire.

O, tu, frumoaso, de care-mi atîrnă

Viaţa-şi care-mi alungi

Din cale pe palida cîrnă,

Numai c-o rază din genele-ţi lungi,

Iartă-mă că plouă şi-i ceaţă,

Că oamenii-s răi, că pînea nu-i bună,

Că nu se găseşte nimica în piaţă,

Că, noaptea, nu-i lună.

Iartă-mă, scumpo, că te ador şi

Acum şi pururi, cu suflet curat,

Iartă-mă că aproape  în fiece zi

Aş vrea să-ţi placă orice cuvînt

Ce ţi-l rostesc şi e de prisos 

Iartă-mă de toate. Zîmbeşte şi spune

Ca să se facă brusc primăvară.

Şi ca să vezi o minune:

Cum mă sui pe-un curcubeu ca pe-o scară