Fără iubire, zilele-s de iască

Iar nopţile-s de pâslă, până-n zori

Şi nici nu ştiu cum pot trăiesc 

Fără iubire, iarba se usucă,

Şi frunzele se risipesc în vânt,

Făgăduite dorului de ducă

Prin chiar rostirea primului cuvânt.

Fără iubire sufletul se trece

Şi trupul se zbârceşte, ca un măr

Uitat pesemne, într-o hrubă rece,

Din prea puţinul verii adevăr.

Fără iubire flacăra îngheaţă

Şi-n aşteptarea unui alt prilej,

Tot ce păruse doritor de viaţă,

Se-nchină uscăciunii ca un vrej.

Fără iubire, nu mai are stare,

Înfrigurata vrajă din sărut

Şi ne-amăgim din ce în ce mai tare,

Cu amintirea celui dispărut.

Fără iubire nimeni nu mai ţine

Măsura vremii cu întâmplări cu tot,

Minunile răsar tot mai puţine