Ce-i primăvara fără ghiocei

fără murmurul ei?

Cine-ar fi marea în calde-nserări

fără acorduri de chitări?

Privighetoarea de n-ar mai cânta,

câte dintre păduri nu s-ar usca?

Oare nu-i şi muzica

care-adesea poartă-n ea

marea taină-a vieţii?

care-adună-n preajma sa

numai oameni buni?

Până şi luna aşteaptă în zori

glasul unei viori

Focul iubirii s-ar stinge uşor

fără cântecul de dor.

Şi trandafirii prin cântec cândva

au înflorit şi-atunci vor întreba

De ochii tăi verzi

De sufletul tău binecuvântat

De vocea ta

De vibrația inimii tale

Dumnezeu mi-a dăruit ce avea mai bun și mai binecuvântată

Te iubesc din tot sufletul, din toată inima

Regina mea păcătoasă mica

Micul vrăjitor zăpăcit