Te port cu mine în cuvinte,

Ce se-ordonează în idei

Gravate-n suflet să țin minte

Cum ochii tăi vorbesc cu ai mei.

Și-mi născocesc câte-o poveste

Rostită-ncet, sclipind pe buze,

Într-un sărut ce-mi dă de veste

Că în dorință nu sunt scuze.

Mă las sedus in firul ei,

Și-o las să-mi curgă-ncet prin trup,

De vei pleca să nu mi-o iei,

Căci n-aș mai ști unde s-o rup.

Și n-aș putea să mai ascund,

Niciun cuvânt rămas nespus,

Ținând în palme propriu-ți gând,

Nimic nu mi-ar mai fi de ajuns.