Când dorul doare 

Când dorul doare și apasă,

Te-așezi cu teamă la fereastră,

Poate zărind un trecător,

Și așteptarea trece mai ușor.

Și ai striga, dar n-ai la cine,

Degeaba chemi, nimeni nu vine.

Tristețea sumbră te-nconjoară

E noapte-n tine ca afară.

Te mulțumești din nou să plângi,

În palme lacrimi să le strângi, 

Nici nu mai ai unde le pune,

Le lași în ochi să se adune.

Parcă ai murit și nici că-ți pasă, 

Ești doar o umbră-nchisă-n casă,

Nici nu auzi și nici nu vezi,

Și nici în viață nu mai crezi.

Speranța ta e la fereastră, 

După perdea e-o noapte albastră, 

Dar ochii tăi privesc spre stradă, 

Parca ai vrea din cer să cadă.

Ca un miracol să-ți apară, 

Iubirea ta în stradă afară,

Chemarea ta să o ajungă, 

Tu ești aici și noaptea-i lungă.

Când dorul doare, nu te lasă, 

Stai ca o umbră la fereastră, 

Si poate doar un trecător

Te-ar face să zâmbești ușor.