Mai demult eram o sămânță,

Tremurând în hambar mucezit,

Nu știam ce-i aceea dorință,

Nu visam că mai poți fi iubit.

M-ai găsit într-o zi la-ntâmplare,

Și m-ai luat din hambarul cel gol.

Nu știai că-s sămânță de floare,

Nu credeai că-s petală de dor.

M-ai sădit printre florile tale,

Curios să mă vezi cum răsar,

Nu sperai să am altă culoare,

Și-un parfum ce se naște mai rar.

M-ai crescut cu picuri de rouă,

M-ai hrănit cu-al iubirii nectar,

Învătând să rezist când nu plouă,

Când norii pe cer nu apar.

Mai demult am fost o sămânță,

M-ai făcut să-nfloresc într-o vară,

Să-nțeleg că ar fi cu putință,

Să iubești o floare mai rară.