Nimic n-a fost, nimic nu este, 

Și ce va fi e doar poveste,

Cu greutăți și încercări,

Ascunse în cele patru zări.

　　　　

Nimic nu vreau, nimic nu cer,

Sunt doar un suflet efemer,

Iar viața mea atât cât este,

E fila scrisă de poveste.

　　　　

Nimic nu am, nimic n-aștept,

Și poate așa-i mai înțelept,

Căci așteptările ne dor

Când nu se împlinesc ușor.

　　　　

Nimic nu știu, nimic nu simt,

Mai bine tac decât să mint

Dar mi-ar plăcea să povestesc,

Să cânt, să râd și să trăiesc.