Nu-mi cere să-mi ascund privirea,

　　Să nu mă uit în ochii tăi,

　　Vreau să citesc în ei iubirea,

　　Să mi-o descrie cum știu ei.

　　

　　Nu-mi cere să îți neg menirea,

　　Și importanța ta ca Om,

　　Ar însemna să neg înmugurirea

　　Și frumusețea florilor din pom.

　　

　　Nu-mi cere să pretind că ești

　　O formă-n vis, fără contur,

　　Căci tu ești vie, și tu trăiești,

　　Și tot ce simt din vis nu fur.

　　

　　Nu-mi cere să ating zenitul

　　Ca să-ți dorești să mă-ntâlnești,

　　E prea departe infinitul,

　　Aș vrea aici să mă iubești.