Plouă cu dor 

Picură aspru o ploaie de dor,

O ploaie măruntă, banală și rece,

Ce-și lasă doar frigul,

Și-ți tremură carnea 

Și-ți mușcă din suflet

Cu chinuri ce dor.

Din stropii ei molcomi, rotunzi si candizi,

Rămân doar câțiva,

Sub forma de muguri,

In pliuri de suflet,

Ce par să-nflorească

Cu sete de viață si soare avizi. 

Îi mistuie rodul deschis către vară,

Ca bobul din spice,

Ce dă înspre pârg,

Recoltă bogată de lacrimi furate

Din ochi tristi