Nu tăia aripile optimismului, lasă-l să iți umple sufletul de zbor !

Ți-am pus în față o cană cu dor

Și te-am îndemnat : Gustă!

Cum ție nu-ți place dorul amar,

Ai mestecat în ea zâmbind întrebător,

Ai rezemat lingurița de marginea-ngustă,

Și-ai mai cerut un cub de zahăr măcar.

Ți-am spus atunci că viața nu-i dulce,

Fără tine totul este trist cu durere în suflet

Pe care nicicând n-ai s-o poți îndulci, 

Dar pe care va trebui s-o porți ca pe-o cruce, 

Ca un păcatos uitat în afară

Din Raiul promis c-ar veni.

Ai zâmbit tristă spre cana cu dor,

Întrebându-te cum s-ar putea bea, 

Căutând o scăpare în dulcele mierii.

Acum vei ști că dorul nu e ușor, 

Că amarul lui e întotdeauna așa,

Ca o zi de toamnă în mijlocul verii.

 

Nu, ochii mei nu sunt de jad,

Ci doar banalii ochi căprui,

Dar și din ei tot așa cad,

Când lacrimi dulci când amărui.

În ochii mei nu sunt safire,

Ci doar un gram de chihlimbar,

Dar prețioasa lor privire,

Aș vrea să o primești în dar.

Ei n-au sclipiri de abanos

Ci doar luciri catifelate,

Dar dorul lor e-așa frumos,

Și duioșie știu să-ți poarte.

Nu, ochii mei nu-ți dau rubine,

Nu-ți dau nici râuri de smarald,

Ci doar privindu-te pe tine,

Sunt un șuvoi de miere cald.

 Iubirea, fruct plăpând

Întinde-ți palma să-mi așez

Iubirea mea în podul ei,

Tu decojește-o pân' la miez,

Și-mparte-o apoi în pumnii tăi.

Jumatea mea din pumnul stâng

Pare mai scurtă cu-n minut.

Oricum ar fi eu nu mă plâng

O s-o lungesc cu un sărut.

Jumatea ta din pumnul drept

E mult mai lungă cu o clipă,

Să o scurtezi ar fi nedrept

Căci cine știe cât e-o clipă.

Arătă-mi pumnii să-mi ghicesc

Jumatea mea cea norocoasă,

Și desfăcând-o s-o trăiesc.

Tu s-o păstrezi pe cea rămasă.

S-o muți apoi din pumn în gând,

Să nu o lași să vestejească,

Iubirea e un fruct plăpând, 

În trupul tău s-o lași să crească.

 

Învață-mi sufletul să cânte

Să faci din el o strună de vioară, 

Și răscolit de muzica-i fierbinte, 

Rămâi cu mine 

Mai toarnă-ți vin într-un pahar, 

Și soarbe-ncet din roșul lui aprins, 

Simțindu-ne de acum nemuritori, 

Ne vom iubi mereu, uitati de timp,

Netulburați de-ai dimineții zori.

Ne vom întoarce ochii spre pământ, 

Legați de el cu patimă și dor, 

Ca într-un sfânt și tainic legământ, 

Că nu mai suntem trupuri care mor.

Învață-mi sufletul să cânte, 

Să faci din el o coardă de chitară, 

Și adormit pe pieptul tău fierbinte

Împreună pentru totdeauna și dincolo de eternitate 

 Vremea când veneai

Mi-e dor de vremea când veneai,

Purtând în ochi un strop de rai,

Nerăbdătoare să mi-l aduci,

Venirea ta, ce clipe dulci.

Mi-e dor de vremea când spuneai,

Că dragostea e tot ce ai,

Că fără ea nu poți trăi,

Că viața-nseamnă a iubi.

Mi-e dor de vremea când ardeai,

Și pentru dragoste veneai,

Purtând cu tine un dor nebun,

Lăsându-mă să mi-l adun.

Ne bucuram de paradis ,

Dă-mi înapoi tot acel rai

 Dă-mi din tine un colț de rai

Dă-mi o clipă în plus,

Împarte-o cu mine,

O secundă ție, o secundă mie.

Iar când ajungem la minut

Să-l împărțim într-un sărut.

Dă-mi ce a rămas minus

Din ce ți-ai dorit să ai,

Fă din prezent un viitor infinit,

Iar când ajungem unde-o fi să fie,

Să-l transformi în viață vie.

Tu ești sufletul și inima mea 

Soarele din viața mea 

 Dorul îmi va fi râu

Îmi scald sufletul

Prăfuit de atâta așteptare,

În răcoarea parfumată

A dorului de viață.

　　　　

Și dorul acesta este soarele miraculos

Pe care îl  simt prăvălindu-se,

Peste toate durerile mele,

Acoperindu-mi plânsul cu ropotul lui

　　　　

Alteori dorul devine un val,

Trimis pe uscat din adâncuri de mare,

Plecând dulce, ajungând sărat,

Dâră albă în suflet brăzdată.

　　　　

O singură dată dorul îmi va fi râu,

Izvorându-mi viu din inima-mi seacă,

Umflându-se repede în ploaia de vise,

Devenind un torent menit să existe.

 

Un boț de humă, fără viață

M-am regăsit la tine în suflet

Destinul meu, un fir de ață,

Sufletul și ochii tăi 

Sufletul tău, iubirea-ți tandră,

Îmi readuse-n suflet rouă,

Simt că trăiesc, iubesc, exist

Trezit la o viață nouă.

Fac primii pași, dar nu cobor,

În sufletul tău mă simt acasă,

Dacă aș pleca, n-ar fi ușor,

M-ar sfâșâia dorul de casă.

Mai lasă-mă să zăbovesc,

Încă o vreme în sufletul tău 

Învață-mă încet să cresc,

Tu, viața mea, 

 Vremea când veneai

Mi-e dor de vremea când veneai,

Purtând în ochi un strop de rai,

Nerăbdătoare să mi-l aduci,

Venirea ta, ce clipe dulci.

Mi-e dor de vremea când spuneai,

Că dragostea e tot ce ai,

Că fără ea nu poți trăi,

Că viața-nseamnă a iubi.

Mi-e dor de vremea când ardeai,

Și pentru dragoste veneai,

Purtând cu tine un dor nebun,

Lăsându-mă să mi-l adun.

Ne bucuram de paradis ,

Dă-mi înapoi tot acel vis 

 

　　

　　 Nu-mi cere să-mi ascund privirea,

　　Să nu mă uit în ochii tăi,

　　Vreau să citesc în ei iubirea,

　　Să mi-o descrie cum știu ei.

　　

　　Nu-mi cere să îți neg menirea,

　　Și importanța ta ca Om,

　　Ar însemna să neg înmugurirea

　　Și frumusețea florilor din pom.

　　

　　Nu-mi cere să pretind că ești

　　O formă-n vis, fără contur,

　　Căci tu ești vie, și tu trăiești,

　　Și tot ce simt din vis nu fur.

　　

　　Nu-mi cere să ating zenitul

　　Ca să-ți dorești să mă-ntâlnești,

　　E prea departe infinitul,

　　Aș vrea aici să mă iubești.

 Plouă cu dor 

Picură aspru o ploaie de dor,

O ploaie măruntă, banală și rece,

Ce-și lasă doar frigul,

Și-ți tremură carnea 

Și-ți mușcă din suflet

Cu chinuri ce dor.

Din stropii ei molcomi, rotunzi si candizi,

Rămân doar câțiva,

Sub forma de muguri,

In pliuri de suflet,

Ce par să-nflorească

Cu sete de viață si soare avizi. 

Îi mistuie rodul deschis către vară,

Ca bobul din spice,

Ce dă înspre pârg,

Recoltă bogată de lacrimi furate

Din ochi tristi

Mă tot gândesc la ce am fost

Și cât din mine-i fără rost,

La șansa unui început, 

La timpul tot cât a trecut, 

La tâmplele-ti acum cărunte, 

La dragostea din ochii tăi, 

La oameni buni și oameni răi.

Mă mai gândesc și la iubire, 

La șansa mea la fericire, 

La pașii goi de pe alei, 

La muritorii prefăcuți în zei, 

La clipele demult apuse, 

La destinații neajunse, 

La un destin trăit pe fugă, 

La plânsul molcom dintr-o rugă.

La amintirile închise

În clipele din nopți cu vise, 

La dorurile mele toate, 

La marea mea singurătate, 

La oamenii ce i-am pierdut, 

 

 Ai apărut ca un înger în viata mea

Să îmi arati ce este dragostea adevărată

Acum, două inimi bat împreună

Bat ca una singură

Esti mereu alături de mine

Dragostea nu mai are limite.

M-ai învătat să zbor mai sus de ceruri

Simt cum e sa trăiești 

Fiecare zi cu tine, 

E o zi în paradis

 

Pe zi ce trece, dragostea este tot mai puternică

Îzbucneşte ca o furtună în inima mea

Dragostea este chiar îngerul din tine

Nimic nu ne poate ține departe unul de altul.

 

Bătăile inimi tale sunt chemări ale dragostei

Care m-au câstigat întrutotul

Sunt îndrăgostit de tine regina mea

Iar răspunsul îl găsesc în ochii tăi

Te iubesc din suflet

inima mea bate din ce in ce mai repede

Am nevoie de tine din ce în ce mai mult

Din prima clipa în care te-am văzut am simțit cum e sa trăiesc cu adevărat 

Dragostea este ca o inimă în flăcări

Împreună pentru totdeauna

Păcătoasă mică te iubesc 

 01.01.2022

Abia atunci când alegem să-i vedem pe oameni cu iubire vom înțelege cât de frumoși sunt, indiferent de vârstă sau aspectul lor