Luni, 18.August 2025, 04:27:26

Despre mine

Fotografia mea
Calarasi, Romania, Romania
sunt decat un simplu trecator prin lume. Am invatat ca indiferent de consecinte Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore De catre oameni care nici nu te cunosc. Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta. Am invatat ca scrisul Ca si vorbitul Poate linisti durerile sufletesti Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult Iti sunt luati prea repede ... Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile. Am invatat sa iubesc Ca sa pot sa fiu iubit.

duminică, 26 decembrie 2021

Dăruiește-mi sufletul și iubirea ta, 

Ajută-mi sufletul dintr-o dată sărac, 

Să redevină de iubire bogat, cu tine

Să-și recâștige lumina odată pierdută,

Încă mai e o vie redută.


Arătă-mi un drum către bine din nou, 

Un drum presărat cu bucăți din dorul meu nou. 

Fă-l să se vadă de aici de la mine, 

N-aș vrea să mă împiedic de alte suspine.


Așteaptă-mă azi într-o clipă de mâine, 

Pe care o vrei petrecută cu mine, 

Ca-ntr-o poveste ce n-are sfârșit, 

Un etern răsărit dintr-un fost asfințit.

 


De dorul tău mai scriu povești,

Ce nu încep cu a fost odată,

Ci cu formula îmi lipsești

Și nu-mi va trece niciodată.


Răstorn pe file amintiri,

Bucăți de suflet și trăiri,

Ce vieții par că-i dau un rost.


 Legate cast, pe albul foii,

Mă-ndeamnă să le scriu, pe rând,

Ce rătăcesc prin propriu-mi gând.

 

   Boabe de rouă cad peste noi,

   Răcoarea lor ne înfioară,

   E cea mai minunată dintre ploi,

   Pe care-o simt acum întâia oara.

   E continuarea unei nopți de vis

   In răsăritul unei dimineți de vară..

   Doar tu și eu și dorul de cu seară

   Suntem prezenți așa cum ne-am promis.

   Buzele tale sorb însetate

   Nectarul iubirii din sufletul meu

   Buzele mele culeg parfumate,

   Picuri de rouă pe trupul tău 

 


Așează-te în spațiul dintre mine și cer,

Lasă-mă să-ți devin, nu-mi da voie să pier,

Păstrează-mă în gânduri răpite de timp,

Cere-mi iubire, dă-mi dragoste-n schimb.


Rămâi cu mine, nu vreau să pleci,

Am palmele calde, ai mâinile reci,

Focul din mine devine un rug,

Tu, vâlvătaie sclipind în amurg.


Noaptea nu pleacă, ziua nu vine,

Povestea se țese, cu tine , cu mine,

Zorii se crapă în lumina cea nouă,

Luceferi se scaldă în ploaia de rouă.


Așează-mă în spațiul dintre tine și cer,

Oferă-mi iubire, nu știu ce să-ți cer,

Cu tine am totul, dar totuși n-am timp,

Îți dau fericire, vreau viață în schimb


sâmbătă, 25 decembrie 2021


Să-mi faci din vise un buchet,

Din viața mea să faci o glastră,

Din inimă fă-mi un sipet,

S-ascund în el iubirea noastră.


Cu taina ei să mă hrănesc,

Crescând treptat în strălucire,

În parul tău să mă-npletesc,

Și să rămân mereu iubire.


Să țes din el poveste castă,

Cu început făr’ de sfârșit,

Șoptită tandru la fereastră,

Chemare a setei de iubit.


Să-mi fii în suflet înger bun,

În viața mea să fii lumină,

Să-mi fii fior de dor nebun,

Să-mi fii o dragoste sublimă.

marți, 21 decembrie 2021

 


  Am împletit jumătate de noapte, 

  Cu jumătate din visele-mi coapte,

  Pârguite sub raze de lună,

  Răsucite pe frunte cunună.

  

  Am înfipt în ea spice de dor,

  Fără să-ți tulbur somnul ușor,

  Am colorat-o cu flori de cicoare,

  Ca să-ți fac gândul la mine să zboare.

  

  Ți-am rezemat capul în perne de nori,

  Ți-am învelit trupul cu pături de zori,

  Ți-am luminat fața cu faguri de stele,

  Te-am legănat între visele mele.

  

  Ai dormit dus pân'' la ziua cea nouă,

  Deșteptat tandru de iubire și rouă,

  Am sărutat mâna pe pieptu-ți lăsată,

 

  

  Te-am petrecut cu privirea până departe,

  M-am întors în cealaltă jumate de noapte,

  Am umplut-o cu ce-a mai rămas dintre vise,

  Necoapte și plânse sub stelele stinse.

Te-am ales pe tine,

Să fii miezul dorului meu,

Te-am închis în mine,

Căci fără tine nu-s eu.


Te-am ales pe tine

Să fii regina mea

Te rescriu din mine,

Când ești departe mi-e greu.


Te-am ales pe tine,

Fără să știu ce va fi,

Când ești cu mine mi-e bine,

Mai rămâi  orice-ar fi.


vineri, 17 decembrie 2021

 


Adună-mă din ochii tăi,

Captiv lor pentru vecie,

Închis în ei cu lăcomie,


Adună-mă din palma ta,

Izvor de caldă mângâiere,

Ca în amurg o adiere,

Când poposește asupra mea.


Adună-mă din glasul tău,

Ecou firav răsfrânt în șoapte,

Ce hoinăresc în miez de noapte

Și se ascund în visul meu.


Adună-mă din tot ce ești,

Tu poți reface un întreg,

Frânturi de eu ce nu se șterg,

Din filele unei povești. 


 


Ți-am spus vreodată că mi-e dor,

Că dorul doare și apasă,

Că niciodată nu-i ușor,

Să fug de el când nu mă lasă.


Ți-am spus vreodată că mi-e sete,

Să sorb nectar din glasul tău,

Cuvintele-ți să mă îmbete,

Să mă inunde cât vreau eu?


Ți-am spus vreodată că mi-e somn

În visul tău să mă odihnesc,

Tu să mă legeni să adorm,

Să nu mai simt cât îmi e dor


Ți-am spus vreodată cât aș vrea,

Să vii cu o clipă mai aproape,

Să-ți simt în palme dragostea,

Și să rămâi pentru totdeauna 


 


Să știi

Că n-am să-ți cer să mă iubești,

Căci nici n-aș ști cum să-ți măsor iubirea,

Dar când mă uiți aș vrea să-ți amintești

Că-n ochii mei ți-ai oglindit privirea.


Să știi

Că n-am să-ți cer o clipă-n plus,

Căci nici n-aș ști din care ceas lipsește,

Dar când nu vii din timpul scurs 

Absența ta nimic n-o înlocuiește.


Să știi...

Că n-am să-ți cer nici stelele, nici luna,

Căci n-am găsit deasupra mea vreun cer

Pe care să râmână pururea vreuna,

Căci stele și iubiri răsar, lucesc și pier

Doar dragostea noastră este veșnică

Dragostea nu are vârstă 

marți, 14 decembrie 2021

 

  

   Nu-mi cere să-mi ascund privirea,

  Să nu mă uit în ochii tăi,

  Vreau să citesc în ei iubirea,

  Să mi-o descrie cum știu ei.

  

  Nu-mi cere să îți neg menirea,

  Și importanța ta ca Om,

  Ar însemna să neg înmugurirea

  Și frumusețea florilor din pom.

  

  Nu-mi cere să pretind că ești

  O formă-n vis, fără contur,

  Căci tu ești vie, și tu trăiești,

  Și tot ce simt din vis nu fur.

  

  Nu-mi cere să ating zenitul

  Ca să-ți dorești să mă-ntâlnești,

  E prea departe infinitul,

  Aș vrea aici să mă iubești.


luni, 13 decembrie 2021

 Când m-ai privit, așa, într-o doară,

Parcă am simțit că-i primăvară.

Că timpu-n loc iar se oprește, 

Și inima-mi spune, iubește !


Când mi-ai zâmbit, așa, ușor, 

Deși mergeam simțeam că zbor.

Din ochii tăi curgea lumină, 

De când o așteptam să vină.


Când m-ai atins întâia oară, 

M-am înroșit ca o fecioară, 

A fost un gest întâmplător, 

Dar eu deja tânjeam de dor.


Când ți-am simțit primul sărut, 

Parcă și sufletu-mi l-a vrut, 

Iar prima oră de iubire, 

Mi-a fost un salt spre nemurire


Și într-o zi ne-am întâlnit,

La poarta unui răsărit,

Al tău de soare, al meu de viață,

Vroiai lumină, eu speranță.


Și te-am primit și m-ai iubit,

Și-n ochii tăi m-am rătăcit.

Căci mă priveau întortocheat,

Cu-o patimă de nesecat.


Și m-ai primit și te-am iubit,

Și-n ochii mei ne-am regăsit,

Căci te priveau ca pe-o cărare,

Către un vis ascuns în zare.


Și într-o zi ne-am întâlnit,

La scara unui asfințit,

Al tău de lună, al meu de soare,

Și am urmat a lui chemare.


Și-am scris cu tine o poveste,

Noi, doi eroi cu vieți terestre,

Ce se visau zburând spre cer,

Și renășteau, zâmbind stingher.

duminică, 12 decembrie 2021

 

Mi-e dor de vremea când veneai,

Purtând în ochi un strop de rai,

Nerăbdătoare să mi-l aduci,

Venirea ta, ce clipe dulci.


Mi-e dor de vremea când spuneai,

Că dragostea e tot ce ai,

Că fără ea nu poți trăi,

Că viața-nseamnă a iubi.


Mi-e dor de vremea când ardeai,

Și pentru dragoste veneai,

Purtând cu tine un dor nebun,

Lăsându-mă să mi-l adun.

Ne bucuram de paradis ,

Dă-mi înapoi tot acel vis 

vineri, 10 decembrie 2021

 Suflet întors pe dos 


Mi-e sufletul întors pe dos

Și ce-a fost sus acum e jos, 

Totul e fad, e gol și trist, 

Și deși sunt, nici nu exist.


Și port în mine un gust amar

Unde mă duc, nu am habar, 

În jurul meu printre ruine

Tot mai zăresc frânturi din tine.


Îngenunchez să le culeg, 

Și între ele să le leg, 

Să fac din ele un vis nou, 

Pe care l-aș trăi din nou.


Un vis de zi în plină noapte 

Deși aici, tu-mi ești departe, 

Ca un erou dintr-o poveste,

Ce s-a sfârșit și nu mai este.

marți, 7 decembrie 2021

 Iertare


 Țin ochii închiși și pleoapele strânse,

 Mă doare lumina, mă sperie ziua,

 Mi-e frică de noapte dar știu că-i a mea,

 Căci beznă-i de-o vreme în sufletul meu.

 Întind mâna dreaptă cu palma deschisă,

 Cerșind resemnat o clipă în plus,

Nu-i nimeni în preajmă să simtă ce vreau

Și timpul aleargă rapid ca un fulger.

Țin ochii deschiși și pleoapele închise

 Să văd înainte-mi, să pipăi durerea

 Ce sfârtecă crunt în sufletul meu,

 Lăsând urme adânci ca fieru-nroșit

 Pe un trup vlăguit de spaimă cuprins.

 Aud primii pași pe drumul iertării,

 Pe care am pășit neîncetat de atunci,

Dar știu că durează să ajungă la mine.

Aștept cu răbdare, mi-e teamă să strig,

Mai trece o secundă, sau poate un veac,

Iertarea-i aproape, o simt în cuvinte

 Ce îmi lasă în palmă al vieții nectar.


 Sufletul meu va mai scrie o vreme


Am visat că scriam poezie

Pe un colț de batistă umedă,

De la lacrimile curse în neștire,

Din ochii mei veșnic triști,

Neatenți la privirea ascunsă în ei.


Cineva m-a strigat din capăt de vers,

M-am luptat să ajung la marginea lui,

Neținând cont de rimă, ritm și măsură,

Doar ca să-i spun că nu sunt bine 

Ca o metaforă închisă între strofe.


Că sufletul meu va mai scrie o vreme,

Despre iubire, viață și dor,

Zugrăvind în cuvinte tablouri suave,

Ascunse în trăiri, fioruri și șoapte,

Răscolind printre umbre și vechi amintiri. 





Dor nebun de tine

De îl răsfiri coboară în mine,

Căci dorul e mirosul tău,

Și-al serilor de stele pline.

    

Cu dorul tău adorm în nări,

Și îl respir, sublim parfum,

Plutind în cele patru zări,

Oprindu-se un pic din drum.

    

Miroase a tine în viața mea,

Nu pot descrie în cuvinte

Mirosul tău, și nici n-aș vrea,

E doar al meu și-l țin în minte.

    

Cu tine în gând trăiesc de-o vreme,

În lipsa ta eu doar respir,

Absența ta durere așterne,

Culeasă-n lacrimi fir cu fir.

    

Miroase a dor în preajma mea,

Dar de mă-ntrebi nu știu sa-ți spun

Ce-mi va aduce liniștea, 

Atâta vreau, împreună pentru totdeauna 

duminică, 5 decembrie 2021

 Sunt frunze...


Sunt frunze ucise pe jos,

Mi-e frică să calc pe alocuri,

Mă înțeapă galbenul lor inert,

La fiecare pas așezat peste ele.

   

Au murit la vreme de seară,

Să nu fie văzute de cele de sus

Rămase pe crengi tot mai goale,

Să fie crezute nuntite de vânt.

   

Mirese gingașe purtate pe brațe,

De ici până colo de toamna rebelă,

Pețite haotic de zile cu brumă,

Desprinse de viață, plutind spre pământ.

   

Sunt frunze așternute, plăpânde făpturi,

Pe aleile goale în parcul pustiu,

Pășesc printre ele și aud cum îmi spun,

Că moartea-i o formă de somn îngeresc.

   

Sunt frunze adormite în sufletul meu,

Și somnul lor roșu, aproape de copt,

Aduce odihnă și liniște plină,

De dorul de viață din frunze de toamnă.

 Te-am căutat


Te-am căutat în toate poveștile neterminate,

Dar începute mereu cu a fost odată,

Din toate cărțile rămase deschise

La acele pagini inexistente în cuprins.


În toate cântecele necompuse vreodată

Din lipsă de note potrivite pe portativ,

Chiar și în cele ale greierilor surzi

Deveniți călăuze pentru licuricii orbi.


În toate poeziile despre lună și stele,

Ale acelor poeți inspirați de iubire,

De plecări neștiute spre visuri târzii,

Ce nu se vor mai putea întoarce cândva.


Te-am găsit însă, în paradoxul din noi,

Muritori dornici de o iubire

Care să o egaleze pe cea dintâi,


Te-aș fi găsit și dacă nu te-aș fi căutat,

Pentru că-mi era imposibil să nu te întâlnesc.

Te-aș fi căutat chiar dacă nu te-aș fi găsit,

Pentru că mi-e imposibil fără iubire.


sâmbătă, 4 decembrie 2021

 Vine

Iarna cu plânsori


Peste parcul părăsit

Cad regrete

Toamna sună, agonie...


Vânt de gheată s-a pornit,

Iar sub crengile singuratice 

Hohot de smintit.


Nici o urmă despre tine,

-- Vine, nu vine.


Oh, amurguri ca ochii tăi

Dorul doare și ma macină

Cer iertare în genunchi


 Sfârșit de lună


Din jarul stins al nopții reci,

Am adunat cu mâna tremurândă,

Bucăți de lună risipite în veci,

Ce s-au pierdut secundă cu secundă.

   

Sunt cioburi mari de lună spartă,

Și prăbușită brusc peste pământ,

Sunt cioburi mici, frânturi de soartă,

Ce s-au cernut prin sita gând.

   

Eu n-am simțit sfârșitul ei,

Și n-am știut să o păstrez,

S-a stins ca dragostea unei femei,

Rămasă goală, fără miez.

   

Și într-o seară n-a mai fost,

Și am privit degeaba cerul,

Căci fără ea el n-avea rost,

Și-n locul ei zăream eterul.

   

Pășind încet prin întunericul intens,

Sub pasul meu aproape bâjbâit,

Am întâlnit un ciob imens,

Ce îmi cerea să îl ridic.

   

L-am pus oglindă la intrarea în viață,

Căci reflecta discret în unda lui,

Tot ce-mi stătea întipărit pe față,

Icoană blândă a sufletului.

   

 Aveam un strop de lună spartă,

 Dar altele pe jos mă așteptau,

Mi-aș fi dorit s-o am pe toată,

Căci fără lună suflete mureau.


 Te uită cum ninge decembre...

Spre geamuri, iubito, priveşte -

Mai pun lemne în sobă 

Şi focul s-aud cum trosneşte.


Şi mân fotoliul spre sobă,

La horn să ascultăm vijelia,

Sau zilele mele - totuna -

Aş vrea să le-nvăţ simfonia.


Aduc şi ceaiul,

Şi vino şi tu mai aproape, -

Citeşte-mi ceva din suflet

Şi ningă... zăpada ne-ngroape.


Ce cald e aicea la tine în suflet

Şi toate din casă mi-s sfinte, -

Te uită cum ninge decembre...

Nu râde... citeşte nainte.


E ziuă şi ce întuneric...

Te uită, zăpada-i cât gardul,

Te uită cum ninge decembre...

În bratele tale sunt protejat

vineri, 3 decembrie 2021

 


În ochii tăi se scaldă soarele

Ca o fecioară într-un lac trupesc,

Privind ochii tăi , mi-aș dori să fie eu una

Din razele-i ce-n ochi-ți mari lucesc.


Aș zăbovi o clipă cât o viață

Pe buzele-ți deschise către șoaptă,

Și ți-aș lăsa iubirea mea pe față,

Și gustul meu aprins de lună coaptă.


Lumina mea ți-ar netezi obrazul,

Asprit de vreme și-ncercat de riduri,

Ți-aș alunga din suflet tot necazul,

Ce-ți întristează chipul măcinat de gânduri.


M-aș ghemui rotund în brațele-ți deschise,

Ca într-un cuib de vise umplut cu primii pui,

Și-aș număra secunde sub pleoapele-ți închise,

Chemându-te alături în zborul lor haihui.


M-aș strecura încet cu mesul meu de ciută,

Ca să-mi adăp iubirea în ochii tăi frumoși,

Scăldându-mă ca luna într-o lucire mută,

Să nu îți tulbur somnul sub pașii-mi zgomotoși.


 Ultimul apus 


Lasa-te sedusa

Mi-e ultimul apus, 

Cu ultima-mi suflare

Incerc să îți soptesc, 

Te iubesc

Sublimul

Ce-n văluie acum, 

Va ține dincolo de eternitate

Când ultimii fiori

Vor fi stropiți cu rouă,

Să simți o sete nouă, 

De viață și iubire

De-un strop de fericire.


Lasă-te sedusa

Dincolo de eternitate 

Avem înc-un apus, 

Și înc-o noapte-n doi

De-ajuns pentru amândoi.

Mă bucur c-ai venit

La ceas de asfințit.

Mai este până mâine,

Acum când sunt cu tine,

Mă simt o floare aleasă, 

În glastra ta culeasă, 

Adusă-n în fapt de seară

Să-ți fiu iubire rară.


Lasă-te sedusa

Soarele a apus, 

Luna o să răsară,

Ca în orice seara, 

Însoțind pe cer

Stelele ce pier,

Minunate astre

Ca florile-n glastre. 

Viața lor prea scurtă, 

O poveste mută.

Stelele sunt flori, 

Înflorite în nori.

Galbenul aprins

Mâine va fi stins, 

Noaptea asta însă,

Parcă sunt pătruns

De lumina lor               

   Petalele-mi dor

Și dorul doare

 Ochii tăi vorbesc cu ai mei 


Te port cu mine în cuvinte,

Ce se-ordonează în idei

Gravate-n suflet să țin minte

Cum ochii tăi vorbesc cu ai mei.


Și-mi născocesc câte-o poveste

Rostită-ncet, sclipind pe buze,

Într-un sărut ce-mi dă de veste

Că în dorință nu sunt scuze.


Mă las sedus-n firul ei,

Și-o las să-mi curgă-ncet prin trup,

De vei pleca să nu mi-o iei,

Căci n-aș mai ști să trăiesc 


Și n-aș putea să mai ascund,

Niciun cuvânt rămas nespus,

Ținând în palme propriu-ți gând,

Nimic nu mi-ar mai fi de ajuns

 


În fiecare zi îmi lipsești, 

Poate mai mult ca niciodată,

Mi-ar fi plăcut să știu că ești,

Prin preajma mea ca altă dată.


În fiecare zi strig de dor, 

Ca dorul să te-ajungă-n 

Căci gândul meu e călător,

Atâta doar să-i lași deschis.


Te rog să-mi răspunzi,

Am obosit de când te strig,

De gândul meu să nu te ascunzi,

E atât de singur și-i e frig.


joi, 2 decembrie 2021

 Așa-i ?


Așa-i că îți lipsesc

Ca unui soare luna ?

Că-n dorul tău lumesc

Încape numai unul?


Așa-i că îți sunt drag

Ca unui suflet viața ?

Că gustul meu de fragă

Apune dimineața ?


Așa-i că îți e dor

De înc-o clipă-n plus,

Că nu-i deloc ușor,

Că nu îți sunt de ajuns ?


Așa-i că mă dorești 

Ca pe o lună nouă ?

Că fără mine ești 

O floare fără rouă ?

 Tu iartă-mă


Tu iartă-mă cum doar tu poți ierta,

Căci am nevoie de iertarea ta,

Tu iartă-mă așa cum doar tu știi

Că a ierta înseamnă a iubi.


Tu iartă-mă îți cer încă o dată,

Căci poate am să iert și eu vreodată,

Tu iartă-mă, să-nvăț să iert și eu,

Căci tot iertând ne vom iubi mereu.


 O noapte peste o mie


Împletită cu iubire

Luna stă să se deșire,

Croșetând un vis cu tine

Am uitat parcă de mine.


Firul ei pare să-și lase

Mângâiere de mătase, 

Unduiri subțiri și fine,

Zămislesc doru-mi de tine.


Alte fire proaspăt toarse,

Rând pe rând din lună scoase,

Coborâte pe pâmânt

Se-mpletesc la mine-n gând.


Noaptea trece-mpuținată

Luna scade deșirată,

Visul crește înspre zori,

Roua cade peste flori.


Învelit-n vis de noapte,

Cu parfum de mere coapte,

Ce se scutură din rai,

Eu aștept un semn să dai.


Că-mi deschizi la tine-n vis,

Sufletul mi-l lași deschis,

Împreună pentru totdeauna și dincolo de eternitate 

Dragostea nu are vârstă 

miercuri, 1 decembrie 2021

 Trec zilele vin și se duc,

Stau nopțile, privesc tăcut

Aș da timpul înapoi,

Aș alerga prin munți și ploi,

Să Te găsesc, obosit să-ngenunchez

Și iertare să primesc