Intr-o seara

Iti amintesti ce iti spuneam intr-o seara cand, strapungeam cu pasi repezi frigul? Iti spuneam ca: mi-ai aparut in calea vietii, precum apare o raza argintie a lunii, in fata unui calator nocturn, pribeag, luminadu-mi drumul. Ei bine, asa este. Mi-ai aparut precum, apare o raza de soare, dupa o iarna lunga in fata unui muritor, care, patruns de frig, o cauta cu disperare. Raza a venit singura, cum ai venit tu! Raza a plecat singura, cum ai plecat tu!Mi-ai infiltrat dragostea in suflet si m-ai facut sa-mi tresara sufletul si fiecare fibra a trupului meu. Apoi, ai plecat nepasatoare, fara motive. Gresesc, aveai un motiv: erai ‘’iubita ‘’ de un baiat frumos, care vroia de fapt sa te raneasca. Ai calcat totul in picioare, nepasandu-ti ca vei distruge un suflet, care inca mai tresare la auzul numelui tau si care inca te mai iubeste.Lacrimile-mi curg asemeni unui izvor, sufletu-mi e amarat de dor si de durere, dar cui sa ma plang? Cine este de vina? Sa-ti spun eu? Dragostea, cu drumul ei lung, este de vina. De cand ii simti gustul, nu mai poti scapa de ea. Dar pana ii simti gustul, e un drum foarte lung. Pe acest drum anevoios se pierde dragostea ce ti-o poarta persoana iubita.Te iubesc si te astept de cand rasare soarele si pana cand apune, de cand rasare luna si pana cand apune: pana se va risipi si ultima aroma din gustul dragostei ce ti-o port.