M-ai uitat in Universul rece si mi-ai produs in suflet haos. M-ai lasat in ecoul amintirilor ce izvorasc din mintea inghetata. Un urlet dureros, sugrumat, se zbate in mine incercand sa iasa la lumina. Strig in noaptea intunecata a sufletului in care nu mai poate patrunde nici o raza de lumina. Sunt atat de ratacit in labirintul singuratatii si nu gasesc nici o cale de a iesi din acest haos al durerii.
Am plans cand m-am trezit in prapastia adanca din care nu mai puteam iesi. Dar curand nu m-am mai zbatut si totul a murit in mine. Ai plecat si un intreg Univers ai destramat in doar o secunda.
Nimic nu se mai zbate in sufletul meu. Am obosit de atata framantare. Am amortit in durerea spaimei de tacere eterna. Doar acum cateva minute erai aici sau poate acum o vesnicie? Iti aud si acum ecoul glasului si il simt cum se amplifica, cum ma invaluie, ametindu-ma.
De spaima ca am sa pierd si ultimele urme ale existentei tale, incetez de a mai respira si ma scufund din ce in ce mai mult in mine. Stau nemiscat in tacere si incetez de a mai visa eternul vis: TU.
Iarna s-a instalat in mine si m-a inghetat. O, vino,vino inainte de a muri inghetat in singuratate
stai linistit ca ce este pus de sus este scris si pana la urma va veni si jumatatea ta urat nu eti dinpotriva esti cel mai minunat baiat si pacat de fetele ce ati da cu piciorul da va veni si ziua cand va veni acea fata pe care sa o meriti da si ea sa te merite pentru ca miar parea rau ca sa vina una care nu ar merita un baiat cu asa suflet mare ca al tau
RăspundețiȘtergere