Privirea

 Privirea din ochii tăi

Mă readuce la viaţă,

Cu toate întrebările tale...

Cântecul tău, în noapte

Îl cânt mereu,

Când e numai tăcere.

Strânge-mă în braţe

Prin noapte...

 

Vino, dă-mi mâna ta!

Apoi mă vei înţelege.

Fiecare zi e un dar,

Ceva pe care n-ar trebui să-l ratăm...

Nu e nevoie să fugi,

Dacă simţi că asta e real,

Căci atunci când e cald și vine direct din inimă,

E timpul să începem.

 

Încerci să decizi

Dacă vom rămâne-n viaţă

Sau vom fi sfâşiaţi

De ruperea a două inimi îndurerate