Inima

Privind la luna cea atât de albastră,

Îmi întorc toate gândurile către tine.

Eram lipsit de speranţe sau vise.

Am încercat să potolesc un ţipăt lăuntric,

Dar tu m-ai văzut, terminat.

 

Păşind pe o cărare aeriană,

Îţi văd chipul pretutindeni,

În timp ce topeşti această inimă de piatră.

Mă iei de mână să mă conduci acasă,

Şi acum sunt îndrăgostit.

 

Când întreaga mea lume era gri.

Mi-ai oferit totul

Şi ceva pe deasupra.

Şi când e frig, în noapte,

Şi tu dormi lângă mine,

Devii sensul vieţii mele.

 

Trăind într-o lume atât de rece,

Tu eşti acolo, să-mi încălzeşti sufletul.

Ai venit să vindeci o inimă zdrobită,

I-ai dăruit vieţii mele un nou început,

Şi acum sunt îndrăgostit