Azi noapte au cântat greieri în sufletu-mi greu,

Paradoxal, căci încă-i frig și iarnă afară,

Dar tu ai venit tiptil în visul meu,

Și dintr-o dată se făcuse vară.

Și-n visul ăsta te-ndreptai spre mine, 

Purtând pe brațe un regat de flori,

Ce toate miroseau suav a tine,

Iar chipul tău părea un soare printre nori.

Pășeai încet, să nu te rătăcești,

Și presărai în urma ta petale,

Eu așteptam visând să mă găsești,

Să îmi așezi o lume întreagă la picioare.

Dar ai trecut absent pe lângă mine,

Căci adormită n-am putut să strig,

Să mă agăț cumva de tine,

Și dintr-o dată se făcu iar frig.

Sub pasul tău petalele înghețau pe loc,

Și greierii încetau să cânte,

Tu n-ai privit în urma ta deloc,

Durerea mea ar fi topit un munte.

Și deodată a început să ningă,

Zăpada nopții m-a acoperit,

Și am lăsat-o dorul să mi-l stingă

Și să-mi înghețe sufletu-mi rănit.

Din visul ăsta m-am trezit cu greu,

Când se făcuse iarăși zi afară,

Și-am înțeles că fără tine eu,

Nu pot să-mi fac în suflet vară.

 

Închide-ți ochii și amintește-ți de mine,

Așa cum ți-am apărut în primul tău vis,

Într-o noapte pe vremea când tu

Mă iubeai poate fără să știi.

Întinde-ți mâna și mângâie-mi trupul,

Plăsmuire reala de miracol

Impregnat în textura palmelor tale,

Tremurânde de dor, însetate de mine.

Rostește-mi numele într-o șoaptă perfectă,

Ce se împrăștie simplu în sunete dulci,

Ca o melodie ce plutește în eter,

Călătorind către mine, cel fără ea

Atinge-mi inima dăruita doar ție,

Astăzi o secundă, mâine un timp,

Atât cât e nevoie să o simți vibrând,

Ca o strună de vioară într-o noapte de dor.

Sărută-mi umbra fugară din spatele tău,

Ce se ascunde discret într-un colț de iubire,

Așteptând mângâierea atentă a buzelor tale,

Risipire perfectă de stele pe cer.

Iubește-mă altfel de cum am crezut

Ca se naște iubirea, în clipe eterne,

Pipăite cu mintea rătăcită în simțire,

Ca o scânteie dintr-un foc de nestins.

Sub pasul tău s-a așternut

Atât de obsedant tăcerea,

Sfârșitul a ajuns la început,

Iar eu încep să-i simt durerea.

Miroase în noi a despărțire,

Ce lasă-n suflet gust amar,

Și tot ce-a fost cândva iubire

Sunt doar relicve într-un sertar.

Uitarea -ncet se va așterne,

Și timpul ne va vindeca.

Poate într-o zi, poate într-o vreme

Vom deveni "am fost cândva".

Și va veni, poate, o zi,

Când căutându-ne în sertar,

Vom înțelege că a iubi 

E-un sentiment fără hotar.

Vom tremura cuprinși de dor,

Și răscoliți de amintiri,

Vom mângâia zâmbind ușor

Trecutul unei mari iubiri.