Eterul m-a întrebat de tine

Și i-am răspuns că ai plecat.

În lipsa ta rămân cu mine

Și-un dor ce doare neîncetat.

Iar nopțile se-ntorc pe rând

Să-mi odihnească visele cu tine,

Și par s-aștepte priveghind

Să te întorci în zori de mâine.

Când răsăritul se va naște iară,

Pe cerul neîntinat de nori,

Te vei întoarce ca o zi de vară,

Căldura ta să-mi dea fiori.

Eterul va veni să-mi spună

Ca poate nici n-ai fost plecată,

C-a fost o noapte fără lună,

Și n-am zărit pe unde ai stat.

Eu însă știu cum a durut,

Și încă doare când nu ești,

Absența ta e timp pierdut,

Așa se-ntâmplă, când iubești.