Sâmbătă, 26.Iulie 2025, 19:05:06

Despre mine

Fotografia mea
Calarasi, Romania, Romania
sunt decat un simplu trecator prin lume. Am invatat ca indiferent de consecinte Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore De catre oameni care nici nu te cunosc. Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta. Am invatat ca scrisul Ca si vorbitul Poate linisti durerile sufletesti Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult Iti sunt luati prea repede ... Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile. Am invatat sa iubesc Ca sa pot sa fiu iubit.

sâmbătă, 30 aprilie 2022

 


   

    Țin ochii închiși și pleoapele strânse,

    Mă doare lumina, mă sperie ziua,

    Mi-e frică de noapte dar știu că-i a mea,

    Căci beznă-i de-o vreme în sufletul meu.

    Intind mâna dreaptă cu palma deschisă,

    Cerșind resemnat o clipă în plus,

    Nu-i nimeni în preajmă să simtă ce vreau

    Și timpul aleargă rapid ca un fulger.

    Țin ochii deschiși și pleoapele închise

    Să văd înainte-mi, să pipăi durerea

    Ce sfârtecă crunt în sufletul meu,

    Lăsând urme adânci ca fieru-nroșit

    Pe un trup vlăguit de spaimă cuprins.

    Aud primii pași pe drumul iertării,

    Pe care am pășit neîncetat de atunci,

    Dar știu că durează să ajungă la mine.

    Aștept cu răbdare, mi-e teamă să strig,

    Mai trece o secundă, sau poate un veac,

    Iertarea-i aproape, o simt în cuvinte

    Ce îmi lasă în palmă al vietii nectar.

miercuri, 27 aprilie 2022

 Măcar afară de-ar fi vară,

În viața mea e oricum seară, 

Măcar afară de-ar fi soare, 

În mine-i trist și-așa mă doare.

Măcar o rază de lumină, 

De undeva, de Sus, să vină, 

Măcar o undă de speranță, 

Să ne aducă siguranță.

Măcar un dram de bunătate,

 Prea am uitat de tot și toate. 

Măcar un strop de fericire,

Mi-e așa o sete de iubire.

duminică, 3 aprilie 2022

 Din aripile mele picură sânge,

Sunt rănile făcute în ultimul zbor,

Iar în adâncul meu inima plânge, 

Plină de spaimă, iubire și dor.


Știu că n-am să mai zbor niciodată, 

Așa cum știu că răsfirate pe jos, 

Zac sfărâmate amintiri de altă dată, 

Și clipe trăite, întoarse pe dos


Iar strigătul meu e-o simplă a durere, 

Închis in iluzii  că poartă un ecou, 

Căci orice chemare se stinge și piere, 

Când nu-și întâlnește regina

sâmbătă, 2 aprilie 2022


Atâția oameni trec printre noi doi,

În goana lor spre înc-un nicăieri,

Unii sunt plini, alții sunt goi, 

Și-n urma lor tot mai miroase a ieri.


Atâtea vieți prin ochii noștri trec,

Și atâtea vise par că ne-mpresoară,

Între noi doi atâtea drame se petrec,

Și-atât de mult începe să ne doară.


Atâta timp se așterne între noi doi,

Ninsoarea lui ne-acoperă cu vreme,

Și nimeni n-o mai cere înapoi,

În resemnarea unei morți eterne.


Atâtea sunt de spus între noi doi,

Dar încetăm curând să mai vorbim,

Lăsăm tăcerea să se nască-n noi,

Și fără vorbe tot mai mult murim.