Departe sunt de tine şi singur lângă foc,
Petrec în minte viaţa-mi lipsită de noroc.
Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trăit,
Că sunt bătrân ca iarna, că voi fi murit.
Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri,
Redeşteptând în faţă-mi trecutele
Cu degetele-i vântul loveşte în fereşti,
Se toarce-n gându-mi firul duioaselor poveşti,
Ş-atuncea dinainte-mi prin ceaţă parcă treci,
Cu ochii mari în lacrimi, cu mâni subţiri şi reci;
Cu braţele-amândouă de gâtul meu te-anini
Şi parc-ai vrea a-mi spune ceva... apoi suspini...
Eu strâng la piept averea-mi de-amor şi frumuseţi,
În sarutări unim noi sărmanele vieţi...
O! glasul amintirii rămâie pururi mut,
Să uit pe veci norocul ce-o clipă l-am avut,
Să uit cum dup-o clipă din braţele-mi te-ai smult...
Voi fi bătrân şi singur, voi fi murit de mult!
Despre mine
- Broască raioasa
- Calarasi, Romania, Romania
- sunt decat un simplu trecator prin lume. Am invatat ca indiferent de consecinte Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore De catre oameni care nici nu te cunosc. Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta. Am invatat ca scrisul Ca si vorbitul Poate linisti durerile sufletesti Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult Iti sunt luati prea repede ... Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile. Am invatat sa iubesc Ca sa pot sa fiu iubit.
duminică, 26 septembrie 2010
De ce nu-mi vii
Vezi, rândunelele se duc,
Se scutur frunzele de nuc,
S-aşează bruma peste vii -
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?
O, vino iar în al meu braţ,
Să te privesc cu mult nesaţ,
Să razim dulce capul meu
De sânul tău, de sânul tău!
Ţi-aduci aminte cum pe-atunci
Când ne plimbam prin văi şi lunci,
De-atâtea ori, de-atâtea ori?
În lumea asta sunt femei
Cu ochi ce izvorăsc scântei...
Dar, oricât ele sunt de sus,
Ca tine nu-s, ca tine nu-s!
Căci tu înseninezi mereu
Viaţa sufletului meu,
Mai mândră decât orice stea,
Iubita mea, iubita mea!
Târzie toamnă e acum,
Se scutur frunzele pe drum,
Şi lanurile sunt pustii...
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?
Se scutur frunzele de nuc,
S-aşează bruma peste vii -
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?
O, vino iar în al meu braţ,
Să te privesc cu mult nesaţ,
Să razim dulce capul meu
De sânul tău, de sânul tău!
Ţi-aduci aminte cum pe-atunci
Când ne plimbam prin văi şi lunci,
De-atâtea ori, de-atâtea ori?
În lumea asta sunt femei
Cu ochi ce izvorăsc scântei...
Dar, oricât ele sunt de sus,
Ca tine nu-s, ca tine nu-s!
Căci tu înseninezi mereu
Viaţa sufletului meu,
Mai mândră decât orice stea,
Iubita mea, iubita mea!
Târzie toamnă e acum,
Se scutur frunzele pe drum,
Şi lanurile sunt pustii...
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?
De cate ori
De câte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,
Oceanul cel de gheaţă mi-apare înainte:
Pe bolta alburie o stea nu se arată,
Departe doară luna cea galbenă - o pată;
Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite
O pasăre pluteşte cu aripi ostenite,
Pe când a ei pereche nainte tot s-a dus
C-un pâlc întreg de păsări, pierzându-se-n apus.
Aruncă pe-a ei urmă priviri suferitoare,
Nici rău nu-i pare-acuma, nici bine nu... ea moare,
Visându-se-ntr-o clipă cu anii înapoi.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Suntem tot mai departe deolaltă amândoi,
Din ce în ce mai singur mă-ntunec şi îngheţ,
Când tu te pierzi în zarea eternei dimineţi.
Oceanul cel de gheaţă mi-apare înainte:
Pe bolta alburie o stea nu se arată,
Departe doară luna cea galbenă - o pată;
Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite
O pasăre pluteşte cu aripi ostenite,
Pe când a ei pereche nainte tot s-a dus
C-un pâlc întreg de păsări, pierzându-se-n apus.
Aruncă pe-a ei urmă priviri suferitoare,
Nici rău nu-i pare-acuma, nici bine nu... ea moare,
Visându-se-ntr-o clipă cu anii înapoi.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Suntem tot mai departe deolaltă amândoi,
Din ce în ce mai singur mă-ntunec şi îngheţ,
Când tu te pierzi în zarea eternei dimineţi.
Clipa
Câteva cuvinte, ti-ai spus,
doar câteva cuvinte, si ai creat
o întreaga istorie, al carei prezent
este deja ieri, asa cum mâine
va fi doar trecutul aceluia
ce-l va lasa în urma, pierdut
pentru totdeauna...
Doar un cuvânt, îti spui,
doar un cuvânt, si te-apropii
în drumul tau de nebanuitul pas
spre necunoscut, fara sa te sperii
de gândul acela care esti si nu esti
tu, de clipa aceea în care poti sa fii
si esti universul cuiva
doar câteva cuvinte, si ai creat
o întreaga istorie, al carei prezent
este deja ieri, asa cum mâine
va fi doar trecutul aceluia
ce-l va lasa în urma, pierdut
pentru totdeauna...
Doar un cuvânt, îti spui,
doar un cuvânt, si te-apropii
în drumul tau de nebanuitul pas
spre necunoscut, fara sa te sperii
de gândul acela care esti si nu esti
tu, de clipa aceea în care poti sa fii
si esti universul cuiva
vineri, 29 ianuarie 2010
As vrea...
Buzele tale sa le pot saruta
Trupul superb sa ti-l pot mangaia
Ochii frumosi sa ii privesc as vrea
Si sa raman mereu iubitul tau
Voi fi ce n-ai visat vreodata
Un vant care usor spre cer te poarta
Voi adia doar pentru tine
Si inima mea iti apartine.
As vrea sa-ti simt in noapte mangaierea
Atunci cand domina tacerea
Sa fiu ce n-a fost nimeni pentru tine
In lumea asta plina de suspine...
Numai cu tine as vrea eu sa traiesc
Cu tine as vrea sa infloresc
Cu tine sa imbatranesc
Si tot cu tine-n Rai sa ma gasesc!
Buzele tale sa le pot saruta
Trupul superb sa ti-l pot mangaia
Ochii frumosi sa ii privesc as vrea
Si sa raman mereu iubitul tau
Voi fi ce n-ai visat vreodata
Un vant care usor spre cer te poarta
Voi adia doar pentru tine
Si inima mea iti apartine.
As vrea sa-ti simt in noapte mangaierea
Atunci cand domina tacerea
Sa fiu ce n-a fost nimeni pentru tine
In lumea asta plina de suspine...
Numai cu tine as vrea eu sa traiesc
Cu tine as vrea sa infloresc
Cu tine sa imbatranesc
Si tot cu tine-n Rai sa ma gasesc!
As vrea
As vrea...
As vrea sa zbor
Sa nu ma mai opresc.
As vrea sa dorm
Sa nu ma mai trezesc.
As vrea sa dansez
Fara sa obosesc.
As vrea ca lumea sa fie a mea
Sa nu ma uite nimenea
As vrea sa iubesc
Fara sa ma plictisesc.
As vrea sa te am aici
Sa fiu doar eu langa sufletul tau.
As vrea sa zbor
sa dorm sa dansez sa iubesc
Cu tine mereu !
As vrea sa zbor
Sa nu ma mai opresc.
As vrea sa dorm
Sa nu ma mai trezesc.
As vrea sa dansez
Fara sa obosesc.
As vrea ca lumea sa fie a mea
Sa nu ma uite nimenea
As vrea sa iubesc
Fara sa ma plictisesc.
As vrea sa te am aici
Sa fiu doar eu langa sufletul tau.
As vrea sa zbor
sa dorm sa dansez sa iubesc
Cu tine mereu !
Clipe
Clipe...
Te-am cunoscut in clipe triste
Cand sufletul imi era pustiu
M-am apropiat de tine
Fara sa vreau fara sa stiu.
Nu te am decat pe tine
Si mai mult nu imi doresc.
Tu esti totul pentru mine
Fara tine nu traiesc.
Mi-e dor de ochii tai frumosi
Atat de limpezi si duiosi
De ochii si privirea lor
De chipul tau fermecator
Imi pare rau ca esti departe.
Iti vad privirea neincetat
Si sufletul ma arde
De tine imi amintesc
Cu dragoste si dor
Ai fost prima dragoste a mea
Si prima vei ramane
Te-am cunoscut in clipe triste
Cand sufletul imi era pustiu
M-am apropiat de tine
Fara sa vreau fara sa stiu.
Nu te am decat pe tine
Si mai mult nu imi doresc.
Tu esti totul pentru mine
Fara tine nu traiesc.
Mi-e dor de ochii tai frumosi
Atat de limpezi si duiosi
De ochii si privirea lor
De chipul tau fermecator
Imi pare rau ca esti departe.
Iti vad privirea neincetat
Si sufletul ma arde
De tine imi amintesc
Cu dragoste si dor
Ai fost prima dragoste a mea
Si prima vei ramane
Iubirea
Iubirea
E doar o poezie tristă
Scrisă de un poet îngândurat
Care prin veacuri a rămas uitat.
Iubirea-i o poveste începută
De cineva care-a iubit odată,
Dar a murit şi a rămas uitată,
Azi nu există iubire-adevărată.
E un cuvânt ce spus la întâmplare
Adesea te răneşte şi-apoi moare.
Se pierde-n timp, şi e purtat de vânt,
Căci pân' la urmă e doar un cuvânt.
Şi peste timp rămâne doar uitarea
Şi amintirile care se pierd cu zarea.
Ce e iubirea nimeni n-o să ştie,
Şi la final rămâne-o poezie.
Pe care un poet începe a o scrie
Şi scrie rând cu rând neîncetat,
Iubirea e un gând necugetat
Ce la final rămâne-a fi uitat.
E scrisă printre rânduri şi-n poeme,
E discutată printre multe dileme,
Şi s-a vorbit de-atâtea ori despre iubire
Ca mai apoi să fie-o amintire.
Crestată pe pereţi şi pe copaci
Când din iubire nu mai ştii ce faci,
O spui, n-o simţi şi nici nu vei simţi
Ceea ce simţi atunci când vei iubi.
Rămânem la cuvântul aruncat,
Ce spus de-atâtea ori e neînsemnat,
Şi până la urmă iubirea e... se ştie,
O strofă tristă dintr-o poezie.“
E doar o poezie tristă
Scrisă de un poet îngândurat
Care prin veacuri a rămas uitat.
Iubirea-i o poveste începută
De cineva care-a iubit odată,
Dar a murit şi a rămas uitată,
Azi nu există iubire-adevărată.
E un cuvânt ce spus la întâmplare
Adesea te răneşte şi-apoi moare.
Se pierde-n timp, şi e purtat de vânt,
Căci pân' la urmă e doar un cuvânt.
Şi peste timp rămâne doar uitarea
Şi amintirile care se pierd cu zarea.
Ce e iubirea nimeni n-o să ştie,
Şi la final rămâne-o poezie.
Pe care un poet începe a o scrie
Şi scrie rând cu rând neîncetat,
Iubirea e un gând necugetat
Ce la final rămâne-a fi uitat.
E scrisă printre rânduri şi-n poeme,
E discutată printre multe dileme,
Şi s-a vorbit de-atâtea ori despre iubire
Ca mai apoi să fie-o amintire.
Crestată pe pereţi şi pe copaci
Când din iubire nu mai ştii ce faci,
O spui, n-o simţi şi nici nu vei simţi
Ceea ce simţi atunci când vei iubi.
Rămânem la cuvântul aruncat,
Ce spus de-atâtea ori e neînsemnat,
Şi până la urmă iubirea e... se ştie,
O strofă tristă dintr-o poezie.“
Noaptea
Noaptea e rece si nu pot sa dorm
Valuri de dor in suflet rastorn
Rauri de lacrimi imi curg zi de zi
Cu gandul ca poate ... poate ai sa vii
Valuri de dor in suflet rastorn
Rauri de lacrimi imi curg zi de zi
Cu gandul ca poate ... poate ai sa vii
Intr-o
Intr-o inima zdrobita ...
Intr-o inima zdrobita ...
Nimeni nu-i primit
Fara inaltul prilej
De a fi suferit !
Intr-o inima zdrobita ...
Nimeni nu-i primit
Fara inaltul prilej
De a fi suferit !
Sa
Sa astepti o ora - e mult
Cand iubirea dupa o ora se arata ,
Sa astepti o vesnicie - e putin
Cand iubirea e rasplata .
Cand iubirea dupa o ora se arata ,
Sa astepti o vesnicie - e putin
Cand iubirea e rasplata .
Marginea visului
La marginea visului, intunericul topeste cenusa timpului ce-a trecut. Clipele fugare cad ca niste imense boabe de roua, spargandu-se de sufletul meu rece si indiferent. Asteptarea e tarzie pentru mine cel putin. Bratele mele se intind doar spre trecut. Visele si sperantele le-am luat toate si le-am inecat in lacrimi. Ma opresc in pustiu.este locul despartirii noastre, parca si el este trist.
Tu
Probabil ai dat din tine tot ceea ce ai putut,insa stiu ca acesta nu era locul,nici destinul nostru.Nu este in lumea aceasta cineva care sa poata sa numere pietrele dintr-un rau,nici nisipul mari,asa cum nu este nimeni ca ceea ce eu am pierdut...stiu ca nu era obligatia ta sa ramai cu mine,oricum iti multumesc pentru atat si pentru tot ceea ce mi-ai daruit:FERICIRE,DRAGOSTE,BUCURIE TOTUL.Te port adanc in suflet,tu ai fost tot ce-i mai bun in viata mea.cu siguranta persoana mea nu a mai trecut prin gandul tau,pentru asta te mai deranjez ca sa vezi ca nici timpul,nici distanta,nici oameni nu ma pot face sa renunt la tine sau sa te uit.Tot ceea ce imi doresc este sa nu uiti ca undeva departe cineva se gandeste in fiecare zi la tine.ai grija de tine.
Suflet
Ce e in sufletul meu acum
De ce mie dor sati vad dinou eu chipul
Parca ma pierd intrun lung drum
Si tot astept sa mi se implineasca visul
Sa ma scufund in ochii tai profunzi
Sati ating usor buzele dulci si moi
Dar in mintea mea totul e confuz
Si peste tot sunt numai recile ploi
Acum eu stau si te astept sa ma salvezi
Din intunericul etern ce ma inconjoara
Vino draga mea sa vezi
Singuratatea ce ma inconjoara
Iama de mina ca sa plecam
Intro lume unde nimeni nu mai este
Unde nimeni nu ne incurca sa visam
Ca sa traim fericiti ca intr-o poveste
De ce mie dor sati vad dinou eu chipul
Parca ma pierd intrun lung drum
Si tot astept sa mi se implineasca visul
Sa ma scufund in ochii tai profunzi
Sati ating usor buzele dulci si moi
Dar in mintea mea totul e confuz
Si peste tot sunt numai recile ploi
Acum eu stau si te astept sa ma salvezi
Din intunericul etern ce ma inconjoara
Vino draga mea sa vezi
Singuratatea ce ma inconjoara
Iama de mina ca sa plecam
Intro lume unde nimeni nu mai este
Unde nimeni nu ne incurca sa visam
Ca sa traim fericiti ca intr-o poveste
duminică, 24 ianuarie 2010
Visez
Visez în tăcere...
pictez gânduri şi şoapte,
arome nedefinite îmi mângâie
abisul fiinţei
ca un zâmbet acoperit de lacrimi!
Mi-e dor de aer,
aerul tău şi al meu
aş vrea să-l respir,
dar mă doare tăcerea timpului
dintre noi şi depărtarea...
Visez în tăcere...
pictez şi nu vreau să înţeleg durerea
ce desparte privirile noastre
desculţe de paşii noştri
către curcubeu!
Visez în tăcere...
melodii cântate de inima ta,
culori...definite
de ochii şi zâmbetul tău,
arome nedefinite îmi mângâie
abisul fiinţei
ca un zâmbet acoperit de lacrimi
Visez in culoare albastra,
Spre-un strop de gand luciferic,
Spre cer, prin iubirea sihastra,
In lumea pierduta-n feeric.
Visez spre tinuturi cazute,
Prin lacrimi aprinse de cer,
Cazute din nori in eter
visez la mări de zâmbet,
la ochii tăi adânci visez în tăcere,
visez la două valuri îmbrăţişate,
în amurg plin de culoare,
de stele pline de strălucire...
visez la visele noastre
pierdute în mări de speranţe,
iar azi...plutesc pe valul meu şi al tău
purtat de dor de tine,
de dor de amurg şi îmbrăţişare...
visez la noi...
pictez gânduri şi şoapte,
arome nedefinite îmi mângâie
abisul fiinţei
ca un zâmbet acoperit de lacrimi!
Mi-e dor de aer,
aerul tău şi al meu
aş vrea să-l respir,
dar mă doare tăcerea timpului
dintre noi şi depărtarea...
Visez în tăcere...
pictez şi nu vreau să înţeleg durerea
ce desparte privirile noastre
desculţe de paşii noştri
către curcubeu!
Visez în tăcere...
melodii cântate de inima ta,
culori...definite
de ochii şi zâmbetul tău,
arome nedefinite îmi mângâie
abisul fiinţei
ca un zâmbet acoperit de lacrimi
Visez in culoare albastra,
Spre-un strop de gand luciferic,
Spre cer, prin iubirea sihastra,
In lumea pierduta-n feeric.
Visez spre tinuturi cazute,
Prin lacrimi aprinse de cer,
Cazute din nori in eter
visez la mări de zâmbet,
la ochii tăi adânci visez în tăcere,
visez la două valuri îmbrăţişate,
în amurg plin de culoare,
de stele pline de strălucire...
visez la visele noastre
pierdute în mări de speranţe,
iar azi...plutesc pe valul meu şi al tău
purtat de dor de tine,
de dor de amurg şi îmbrăţişare...
visez la noi...
Dor
de dor...
cânt cântece şi număr infinituri,
mă joc cu visele printre stele
şi creez galaxii ascunse
doar pentru tine şi mine...
de dor...
desenez versuri uneori fără culoare
ca un alb absolut...singura culoare
eşti tu...
de dor...
aş striga...mi-e dor şi mi-aş scutura sufletul
de povara ţipătului înnăbuşit,
dar...ecoul
îmi răscoleşte inima şi ochii
pictez melodii...pe portativul
sufletelor noastre...
cânt cântece şi număr infinituri,
mă joc cu visele printre stele
şi creez galaxii ascunse
doar pentru tine şi mine...
de dor...
desenez versuri uneori fără culoare
ca un alb absolut...singura culoare
eşti tu...
de dor...
aş striga...mi-e dor şi mi-aş scutura sufletul
de povara ţipătului înnăbuşit,
dar...ecoul
îmi răscoleşte inima şi ochii
pictez melodii...pe portativul
sufletelor noastre...
De dor
De dor de tine, ma-nchid in mine
Si raman in intimitatea sufletului meu
Eu si cu tine
Noi doi, in acea vraja de iubire
Noi doi, in clipe dulci de fericire.
De dorul tau, privesc in trecut
Si retraiesc in intensitate
Impreuna cu tine
Acele clipe dulci,
Iubito, inima-mi incepe sa spere.
Speranta ca ne vom reintalni
Si ne vom uni
Sufletele noastre pereche
Ne vom salva iubirea, cea unica, cea veche.
Dar inima degeaba incepe sa spere,
Pentru ca niciodata nu te voi mai gasi
................
Si raman in intimitatea sufletului meu
Eu si cu tine
Noi doi, in acea vraja de iubire
Noi doi, in clipe dulci de fericire.
De dorul tau, privesc in trecut
Si retraiesc in intensitate
Impreuna cu tine
Acele clipe dulci,
Iubito, inima-mi incepe sa spere.
Speranta ca ne vom reintalni
Si ne vom uni
Sufletele noastre pereche
Ne vom salva iubirea, cea unica, cea veche.
Dar inima degeaba incepe sa spere,
Pentru ca niciodata nu te voi mai gasi
................
Sa zbor
am vrut să zbor dar,
mi s-a frânt aripa
în geamul de la suflet
şi...am căzut
pe podeaua plină de iarbă uscată
şi flori rupte
iar, copacul meu plânge
şi se tanguie
căci vântul s-a supărat
şi îl loveşte cu putere
i-a rupt crengile şi
i-a împrăştiat frunzele,
iar mie începe să îmi fie somn
de tine şi de mine
din nou
mi s-a frânt aripa
în geamul de la suflet
şi...am căzut
pe podeaua plină de iarbă uscată
şi flori rupte
iar, copacul meu plânge
şi se tanguie
căci vântul s-a supărat
şi îl loveşte cu putere
i-a rupt crengile şi
i-a împrăştiat frunzele,
iar mie începe să îmi fie somn
de tine şi de mine
din nou
Esti secunda
esti secunda ce-mi ingheata-ntre pleoape,
esti clipa ce-o opresc in cea mai calda bataie,
esti momentul ce-l ascund in cel mai adanc ungher,
esti ingerul ce-mi vegheaza sufletul,
esti vantul ce-mi aduce zambetul,
esti soarele ce-mi sterge lacrima,
esti norisorul ce-mi pune coronite,
esti...visul meu,
casuta noastra pierduta-n padure
cu pisici si paianjeni jucausi
cu copaci si peisaje de basm...
esti ... cel mai antic copac
care mi-a crescut direct in suflet
...cu radacini ancestrale
batran in milioane de eoni...
ca insasi existenta...
esti pasul pe care il fac
fara ezitare.
esti...tu
si te iubesc ca esti tu...
inger nefiresc de uman
esti clipa ce-o opresc in cea mai calda bataie,
esti momentul ce-l ascund in cel mai adanc ungher,
esti ingerul ce-mi vegheaza sufletul,
esti vantul ce-mi aduce zambetul,
esti soarele ce-mi sterge lacrima,
esti norisorul ce-mi pune coronite,
esti...visul meu,
casuta noastra pierduta-n padure
cu pisici si paianjeni jucausi
cu copaci si peisaje de basm...
esti ... cel mai antic copac
care mi-a crescut direct in suflet
...cu radacini ancestrale
batran in milioane de eoni...
ca insasi existenta...
esti pasul pe care il fac
fara ezitare.
esti...tu
si te iubesc ca esti tu...
inger nefiresc de uman
Te tin in mana
te tin de mana
si iti simt inima
pulsand in palma
iti simt privirea
incalzindu-mi sufletul
nu se poate sa ma insel...
nu se poate ca la capatul
acelei tineri de mana
sa nu fii tu...
nu uita...
ti-am simtit inima
pulsand in palma...
ti-am simtit in palma
curgand lacrimi
din ochii sufletului
si asa...
am stiut mereu
sa te regasesc
oriunde ai fi fost
ingerul meu
si iti simt inima
pulsand in palma
iti simt privirea
incalzindu-mi sufletul
nu se poate sa ma insel...
nu se poate ca la capatul
acelei tineri de mana
sa nu fii tu...
nu uita...
ti-am simtit inima
pulsand in palma...
ti-am simtit in palma
curgand lacrimi
din ochii sufletului
si asa...
am stiut mereu
sa te regasesc
oriunde ai fi fost
ingerul meu
Cand cerul
cand cerul va plange,
iar din nori vor curge
boabe de ploaie pe chipul tau
sunt eu
cand vantul va veni
si se va juca prin parul tau
sunt eu
cand luna se va furisa in casa
si iti va saruta fruntea
sunt eu
iar daca in momentul acesta
sufletul ti se incalzeste,
si inima-ti tresare
sunt eu
eu mereu cu tine,
mereu iubindu-te
mereu
de sufletul si fiinta ta!
iar din nori vor curge
boabe de ploaie pe chipul tau
sunt eu
cand vantul va veni
si se va juca prin parul tau
sunt eu
cand luna se va furisa in casa
si iti va saruta fruntea
sunt eu
iar daca in momentul acesta
sufletul ti se incalzeste,
si inima-ti tresare
sunt eu
eu mereu cu tine,
mereu iubindu-te
mereu
de sufletul si fiinta ta!
marți, 19 ianuarie 2010
Ascunde-ma
Ascunde-ma sub pleopa ce-nchide
Mirajul visului din noapte,
In ziua ce iar va deschide,
Glasul tau frumos si plin de soapte.
Ascunde-ma in lacrimi de gheata,
Pe-obrazul uitarii trecute
Da voie privirii de ceata,
Misterul sa mi-l împrumute.
Ascunde-ma in gandul ce iarta
Si vina,dar si vinovatul,
Deschide a inimi poarta,
Care poate intr-o zi va ierta condamnatul.
Ascunde-ma in marea ce este
Aproape de inima ta
Si roag-o sa-ti dea o veste,
Un semn,ca poate e mai bine asa.
Ascunde-ma in iernile geroase
Da-mi calmul din univers
Si pune cununa de stele
Pe aripa franta de suflet
Ascunde-ma in viitor,
Trecutul nu-mi este prielnic,
Prezentul...,un bun vrajitor,
Ascunde-ma,iubito-n tacerea
Ce n-aude nici linistea sumbra,
Nici boala ce striga durerea,
C-am fost si-am ramas doar o umbra!
Ascunde-ma in visul de noapte,
Si-n visul de zi ma ascunde,
In vorbele tale si-n soapte
Sa fiu cu tine oriunde.
Ascunde-ma in orele tale,
In clipa fara sfarsit,
In sufletul tau sau pe acea cale
Purtand dorul meu mistuit,de dorul de tine
Mirajul visului din noapte,
In ziua ce iar va deschide,
Glasul tau frumos si plin de soapte.
Ascunde-ma in lacrimi de gheata,
Pe-obrazul uitarii trecute
Da voie privirii de ceata,
Misterul sa mi-l împrumute.
Ascunde-ma in gandul ce iarta
Si vina,dar si vinovatul,
Deschide a inimi poarta,
Care poate intr-o zi va ierta condamnatul.
Ascunde-ma in marea ce este
Aproape de inima ta
Si roag-o sa-ti dea o veste,
Un semn,ca poate e mai bine asa.
Ascunde-ma in iernile geroase
Da-mi calmul din univers
Si pune cununa de stele
Pe aripa franta de suflet
Ascunde-ma in viitor,
Trecutul nu-mi este prielnic,
Prezentul...,un bun vrajitor,
Ascunde-ma,iubito-n tacerea
Ce n-aude nici linistea sumbra,
Nici boala ce striga durerea,
C-am fost si-am ramas doar o umbra!
Ascunde-ma in visul de noapte,
Si-n visul de zi ma ascunde,
In vorbele tale si-n soapte
Sa fiu cu tine oriunde.
Ascunde-ma in orele tale,
In clipa fara sfarsit,
In sufletul tau sau pe acea cale
Purtand dorul meu mistuit,de dorul de tine
Te Ascult
Te-ascund în clipa ce vine şi-n clipa de-acum,
În orele mele frumoase, în paşii pe drum.
Te-ascund în frunze de toamnă şi-n muguri frumoşi,
În mii de surâsuri în ochii-ţi duioşi.
Te-ascund în gândul ce strigă la mine mereu
Eşti aici în sufletul meu
Te-am ascuns să te simt cum simţi şi cum plângi
Dar te-am scos...! Iubito în cioburi mă frângi!
Te-am scos să te pun pe palme de soare,
Pe ape de mare, pe nori de culoare,
Pe aripi de vise şi în ploaia de stele
Să cazi picurând peste visele mele.
Pe urme de valuri nisipul se-aşterne.
M-aplec şi în palmă nisipul îmi cerne
O clipă, un zâmbet, amintirea de tine
În orele mele frumoase, în paşii pe drum.
Te-ascund în frunze de toamnă şi-n muguri frumoşi,
În mii de surâsuri în ochii-ţi duioşi.
Te-ascund în gândul ce strigă la mine mereu
Eşti aici în sufletul meu
Te-am ascuns să te simt cum simţi şi cum plângi
Dar te-am scos...! Iubito în cioburi mă frângi!
Te-am scos să te pun pe palme de soare,
Pe ape de mare, pe nori de culoare,
Pe aripi de vise şi în ploaia de stele
Să cazi picurând peste visele mele.
Pe urme de valuri nisipul se-aşterne.
M-aplec şi în palmă nisipul îmi cerne
O clipă, un zâmbet, amintirea de tine
Azi
Azi chipul drag este trist
Fata trista o-ntorci inspre trecut,
N-ai vrut sa zbori sau poate te-a durut
Sa-ngenunchezi natura-n primavara?
Nu poti simti din nou caldura verii
Prin bratele ce le-ai umplut cu flori?
De ce n-ai vrut in suave culori
Sa zugravesti apusu-n faptul serii?
Sa strunesti timpul, aprig armasar,
Ajunsa-n toamna crezi ca vei putea?
Priveste-n fata ca sa poti vedea
Ca tot ce simti azi nu este un calvar!
Vei vrea sa ceri chiar si cu imprumut
Culoarea si aroma din petale
Cand vei ajunge-n iarna vietii tale.
De ce n-ai vrut sa zbori cand ai putut?
Da-mi voie
Cu flori de trandafir presar pe drum
Impodobita fraged, flori de crini
Da-mi voie sa te-acopar, cu voalul meu de inimi,
Furat din rai candva,
Sufletul preacurat,
Nu-mi aminti ca maine, te voi visa mai mult,
Nu-mi aminti ca vocea-ti din aer o ascult,
Nu mai stiu nici numarul de zile in care neincetat tot plang,
Sau ca-mi doresc zadarnic durerea sa mi-o frang
Fata trista o-ntorci inspre trecut,
N-ai vrut sa zbori sau poate te-a durut
Sa-ngenunchezi natura-n primavara?
Nu poti simti din nou caldura verii
Prin bratele ce le-ai umplut cu flori?
De ce n-ai vrut in suave culori
Sa zugravesti apusu-n faptul serii?
Sa strunesti timpul, aprig armasar,
Ajunsa-n toamna crezi ca vei putea?
Priveste-n fata ca sa poti vedea
Ca tot ce simti azi nu este un calvar!
Vei vrea sa ceri chiar si cu imprumut
Culoarea si aroma din petale
Cand vei ajunge-n iarna vietii tale.
De ce n-ai vrut sa zbori cand ai putut?
Da-mi voie
Cu flori de trandafir presar pe drum
Impodobita fraged, flori de crini
Da-mi voie sa te-acopar, cu voalul meu de inimi,
Furat din rai candva,
Sufletul preacurat,
Nu-mi aminti ca maine, te voi visa mai mult,
Nu-mi aminti ca vocea-ti din aer o ascult,
Nu mai stiu nici numarul de zile in care neincetat tot plang,
Sau ca-mi doresc zadarnic durerea sa mi-o frang
Ti-as asculta
Ti-aş asculta vocea
sau cuvântul născut
să ia în primire sufletul
dar se aud doar secundele
golite de puncte de sprijin
şi seara de piatră neagră
e atât de târziu...
bucăţi din sufletul meu
sfâşiate de vulturii lacomi
un rest de culoare
lacrimi nu se mai nasc
tot mai şters pâlpâind
tace umbra
sau cuvântul născut
să ia în primire sufletul
dar se aud doar secundele
golite de puncte de sprijin
şi seara de piatră neagră
e atât de târziu...
bucăţi din sufletul meu
sfâşiate de vulturii lacomi
un rest de culoare
lacrimi nu se mai nasc
tot mai şters pâlpâind
tace umbra
Te-am imbracat
Te-am îmbracat cu flori şi te-am ascuns în viaţa mea
Pustie
Am luat un vis şi l-am pastrat în noaptea noastra
Târzie
M-a mângâiat un rasarit pe buzele-mi prea triste
Cu roua
Şi mi-am dorit atunci , de sus , cu-al tau sarut divin
Sa ploua …
Doar gheaţa se-odihnea în pieptul tau nascând
Furtuna
În frigul tau dorm lacrimi ce au cuprins iubirea mea
Nebuna
Cu flori te-am îmbracat crezând ca frigul va pleca
Din şoapte
Caldura mea te-a îngheţat mai rau şi te-am pierdut din nou
În noapte ...
Secunde trec şi doar atunci m-apuca dorul iar
De tine
Prefer sa tac . Nici nu-mi mai pasa ce va fi acum
Cu mine
Trecut-au ani prea mulţi peste ce am crezut c-a fost
Iubire
Am sa ma nasc din nou şi-am sa te-mbrac în munţi
De fericire ...
Pustie
Am luat un vis şi l-am pastrat în noaptea noastra
Târzie
M-a mângâiat un rasarit pe buzele-mi prea triste
Cu roua
Şi mi-am dorit atunci , de sus , cu-al tau sarut divin
Sa ploua …
Doar gheaţa se-odihnea în pieptul tau nascând
Furtuna
În frigul tau dorm lacrimi ce au cuprins iubirea mea
Nebuna
Cu flori te-am îmbracat crezând ca frigul va pleca
Din şoapte
Caldura mea te-a îngheţat mai rau şi te-am pierdut din nou
În noapte ...
Secunde trec şi doar atunci m-apuca dorul iar
De tine
Prefer sa tac . Nici nu-mi mai pasa ce va fi acum
Cu mine
Trecut-au ani prea mulţi peste ce am crezut c-a fost
Iubire
Am sa ma nasc din nou şi-am sa te-mbrac în munţi
De fericire ...
luni, 4 ianuarie 2010
Dorul
Acum inteleg ca sufletu-mi
S-a trezit mai singur ca nicicand
In aceeasi clepsidra de gheata,
Pasii se-opresc tremurand
Visand in fiecare dimineata
De dorul tau este legata
Inca si astazi viata mea,
Tu stapanesti ca si alta data
Sufletu-mi care te iubeste
O vorba numai de mi-ai spune
La glasul tau as tresar
Si toate legile din lume
Calcandu-le eu te iubesc
Domneste-n jurul meu tacere...
Cu doru-mi singur vorbesc
Si sunt patruns de durere
Iar tu nu stii cat te iubesc
S-a trezit mai singur ca nicicand
In aceeasi clepsidra de gheata,
Pasii se-opresc tremurand
Visand in fiecare dimineata
De dorul tau este legata
Inca si astazi viata mea,
Tu stapanesti ca si alta data
Sufletu-mi care te iubeste
O vorba numai de mi-ai spune
La glasul tau as tresar
Si toate legile din lume
Calcandu-le eu te iubesc
Domneste-n jurul meu tacere...
Cu doru-mi singur vorbesc
Si sunt patruns de durere
Iar tu nu stii cat te iubesc
Motivul din mine
Ah, lume de mâine!...
Ah, lume de azi!...
Un plânset de suflet
Adânc m-a atras...
N-a fost pietatea chemarea din mine
Ci aura sfântă ce ţine de tine.
Voit’am cărări cu nestemeate şi perle
Alei cu aur si sanatate să calci tu pe ele...
Voit’am mladiţe din Calea Lactee
Cu lauri şi stele
Şi-n par să-mi scânteie
Şi tainic în mreje de stele divine sa cazi...
Căci, motivul din mine ...e calea spre tine
Ah, lume de azi!...
Un plânset de suflet
Adânc m-a atras...
N-a fost pietatea chemarea din mine
Ci aura sfântă ce ţine de tine.
Voit’am cărări cu nestemeate şi perle
Alei cu aur si sanatate să calci tu pe ele...
Voit’am mladiţe din Calea Lactee
Cu lauri şi stele
Şi-n par să-mi scânteie
Şi tainic în mreje de stele divine sa cazi...
Căci, motivul din mine ...e calea spre tine
De-a Valma
Absurdă-i tacerea ce’n spirit se’adună
E ropot şi ceaţa durerii mi-ngână s-o plâng...
E haos afară şi totu-i de-a valma
Mă caut în suflet
Iubirea-mi să cânt.
Dar trist...
Căci o undă fierbinte din focul arzând
S-a cam stins...
Să vreau să-l aprind?
Să lupt să-l aţât când suflul speranţei, izbind, m-a rapus?
Visam s-o traiesc,
Speram la mai mult,
În cuget gândeam raţiunii să-i pun
La-ncercare o rază de soare venită-n amurg... S-a cam dus!...
În hohote strigă-mi lumina din mine
La Cer se închină tristeţea-mi ce ţine... de necunoscut.
E ropot şi ceaţa durerii mi-ngână s-o plâng...
E haos afară şi totu-i de-a valma
Mă caut în suflet
Iubirea-mi să cânt.
Dar trist...
Căci o undă fierbinte din focul arzând
S-a cam stins...
Să vreau să-l aprind?
Să lupt să-l aţât când suflul speranţei, izbind, m-a rapus?
Visam s-o traiesc,
Speram la mai mult,
În cuget gândeam raţiunii să-i pun
La-ncercare o rază de soare venită-n amurg... S-a cam dus!...
În hohote strigă-mi lumina din mine
La Cer se închină tristeţea-mi ce ţine... de necunoscut.
Marginea mãrii
Am fost la marginea mãrii,sã vãd cum plânge vântul
si vântul, plângea cu lacrimi de cristal
M-am contopit cu albastrul sã vãd...
Zbor dureros de pasãre rânitã, si...
M-am gãsit eu in aripile-i frânte.
Am cãzut descoperind in mine câmpia:singurã si tristã.
Respir mireasmã de pãdure amarã
Si te gãsesc in fiecare frunzã, si-n fiecare floare;
Am vrut sã ajung la steaua care-ti apartine,cu sufletul si gândul,
Dar am cãzut în gol si...
M-am lovit de lacrima cerului, dorintã câmpiei pentru nemurire
M-am lovit de mine, in gând spre glas de ape;
Putea sã fie glasul tau ce mã cheamã
Sau rândurile strânse stol, în gândul meu.
Te-am vãzut a mea o clipã,
Dar ai plecat, lãsându-mi chemarea de dragoste
si vântul, plângea cu lacrimi de cristal
M-am contopit cu albastrul sã vãd...
Zbor dureros de pasãre rânitã, si...
M-am gãsit eu in aripile-i frânte.
Am cãzut descoperind in mine câmpia:singurã si tristã.
Respir mireasmã de pãdure amarã
Si te gãsesc in fiecare frunzã, si-n fiecare floare;
Am vrut sã ajung la steaua care-ti apartine,cu sufletul si gândul,
Dar am cãzut în gol si...
M-am lovit de lacrima cerului, dorintã câmpiei pentru nemurire
M-am lovit de mine, in gând spre glas de ape;
Putea sã fie glasul tau ce mã cheamã
Sau rândurile strânse stol, în gândul meu.
Te-am vãzut a mea o clipã,
Dar ai plecat, lãsându-mi chemarea de dragoste
Daca
Daca Dumnezeu mi-ar fi daruit cate una dintre stelele sale de fiecare data cand gandul meu a zburat catre tine,intregul univers ar fi fost al meu, stiu ca uneori cuvintele sunt de prisos si ca un gest face mai mult decat o mie de cuvinte,ti-as asterne la picioare intregul univers.Astfel,astazi ai fi stapana universului si ai putea crea o lume unde sa fim doar noi doi:perechea care isi va scrie istoria in adancul lumii acesteia plina de piedici ce stau in calea iubirii noastre.Pentru mine esti tot ceea ce numesc eu Viata.Pentru mine tu esti viata.Pentru mine tu esti apa,aer,pamant si hrana.Aceste ingrediente necesare vietii le gasesc doar alaturi de tine.Tu esti singurul trandafir crescut printre deseurile din toata lumea.Pentru a te ajuta sa cresti fara sa fii afectata de deseurile ce te inconjoara promit sa fiu apa,aer si pamant,dar pentru asta tu trebuie sa imi promiti ca vei inflori doar pentru mine.Te iubesc!Aceleasi 2 cuvinte diferite.Aceleasi 8 litere diferite.Acelasi inteles.Aceeasi expresie care a ramas peste veacuri si va ramane pana cand va disparea dragostea pentru totdeauna de pe Pamant.Te iubesc mai mult decat o mie de cuvinte si mai adevarat decat bataile inimii mele
Abonați-vă la:
Postări (Atom)